The Romanian Institute
of Orthodox Theology and Spirituality, New York


Institutul Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa, New York

Incidentul de la Simpozionul "Mihai Eminescu", New York,

din 13 ianuarie 2018


 

Emisiunea de la Romanian TV New York din Duminica 28 ianuarie 2018 despre incidentul de la Simpozionul Eminescu se poate accesa aici.

N.B.: Emisiunea arata clar cum intrebarea despre moderator, care tine de organizare, precum si problema legata de ce anume a publicat sau nu despre monarhie Dna Mariana Terra in ziarul Romanian Journal din decembrie 2017, nu-si avea locul in Simpozionul Eminescu, nefiind parte din program.



 

Replica mea la articolul denigrator al Dlui Grigore Culian (publicat in Cotidianul.ro din 16 ianuarie 2018 si in New York Magazin din ianuarie 2018, p. 3) se poate citi in Cotidianul.ro din 18 ianuarie 2018 si aici mai jos.


Răspuns la un Drept la Replică refuzat de Dl G. Culian

6 februarie 2018

se poate citi aici, mai jos


O scrisoare deschisa adresata de Prof. univ. Dr. Anca Sirghie catre Dna Doina Uricariu in data de 23 ian. 2018 se poate citi aici, mai jos, si pe www.lumearomaneasca.net.



Cateva reactii la incidentul de la Simpozion "M. Eminescu" din ianuarie 2018:

Nae Georgescu

Alex Marmara

Doru Tsaganea

Mircea Suciu

Felicia Georgescu

Angela Cawog

Mihai Gheorghiu

Napoleon Savescu


Drept la replică

Dezinformare şi manipulare în raportarea evenimentelor din New York

18 ian 2018 Th.D. Cotidianul.ro

 

Stimate Domnule Director/Domnule Redactor-şef,

Sunt Pr. prof. univ. dr. Theodor Damian din New York.

Întrucât într-un articol care a apărut în 16 ian. în ziarul ce cu onoare îl conduceţi, articol semnat de Grigore Culian, despre al 25-lea Simpozion „Eminescu” organizat la New York, în care se fac afirmaţii false, exagerate şi jignitoare, vă trimit această Replică având rugămintea să o publicaţi în numărul următor.

Cu aleasă consderaţie

Pr. Theodor Damian

New York


Dezinformare şi manipulare în raportarea evenimentelor din New York


„Să nu te miri când bârfitori

Izbesc în nobila ta muncă

Copiii pietre nu aruncă

Decât în pomii roditori.”

(Cincinat Pavelescu)


Scriu aceste rânduri pentru a demonstra reaua voinţă şi reaua credinţă a Dlui Grigore Culian, arătate în modul cum a prezentat al 25-lea Simpozion „M. Eminescu”, desfăşurat la New York, sâmbătă şi duminică, 13-14 ianuarie (mai precis, prima parte, cea de sâmbătă) în articolul său intitulat „Simpozionul ’M. Eminescu’, ’profesoara’ şi corul aplaudacilor din New York”, publicat în ziarul Cotidianul.ro din 16 ianuarie 2018.

 

Iată, mai întâi, câteva consideraţii de ordin general:

 

1. Autorul articolului nu a participat la Simpzionul în cauză decât în primele aproximativ 20 minute după care a părăsit sala, când lucrările evenimentului încă nu începuseră (sesiunea a durat de la ora 11:00 AM până la aproximativ 4:00 PM, incluzând discuţiile de după prezentări). Incidentul de care povesteşte incorect Dl Culian a avut loc în partea introductivă a sesiunii, când organizatorii se aflau în faza protocolară de deschidere a lucrărilor, după ce s-a dat citire mesajelor de întâmpinare sosite din partea Preşedintelui Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Dl Prof. univ. ing. dr. Adrian Badea, şi din partea I.P.S. Arhiepiscop Dr. Nicolae Condrea, întâistătătorul Mitropoliei Ortodoxe Române pentru cele două Americi (ambele instituţii menţionate fiind parte din lista celor care au sponsorizat evenimentul, alături de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York şi de Societatea română creştină „Dorul”, fondată în 1903, din New York).

 

Neparticipând efectiv la Simpozion, autorul articolului nu poate vorbi despre Simpozionul în sine şi în general (programul este ataşat aici). El poate vorbi doar despre cele câteva minute când a fost prezent în sală. Titlul articolului este astfel ales încât să inducă în eroare cititorii.

 

2. La orice simpozion, congres, conferinţă academică, cei care participă ca audienţă vin pentru că îi interesează tema generală sau comunicările listate în program ori pentru a întâlni vreuna din persoanele ce urmează să prezinte o lucrare. Nu vin pentru a întreba, mai mult, a cere socoteală organizatorilor de ce au pus pe x sau y moderator (chair, presider, după alte denumiri în engleză).

 

O pretenţie aberantă este ab initio aceea ca moderatorul să depăşească nivelul ştiinţific al prezentatorilor. Să deducem de aici că ar fi trebuit căutat un academician ca să modereze acest eveniment la care unii dintre prezentatori erau profesori universitari sau scriitori?

 

Problema calificativelor unui moderator se discută cu organizatorii direct, fie prin scrisori, telefoane sau faţă către faţă, înainte sau după eveniment şi nu în timpul sesiunii unde o durată limitată este alocată fiecărui prezentator (20 minute) şi unde orice altă discuţie care nu are de a face cu tema generală şi subiectele prezentărilor deviază programul şi mănâncă din timpul alocat prezentatorilor. Aceasta este o chestiune de bun simţ elementar, în afară în cazul când persoana care deviază conversaţia o face intenţionat pentru a lovi fie în organizatori, fie (în cazul de faţă) în Eminescu (pentru că lui i-a fost dedicat cel de-al 25-lea Simpozion), fie, şi mai grav, în ţara şi poporul român (pentru că titlul Simpozionului era tocmai despre identitatea noastră naţională şi implicit despre unitatea poporului român).

 

De exemplu, în mai multe rânduri, când la ICR, New York, în timpul unei conferinţe a unui invitat, cineva din sală punea întrebări care nu aveau de-a face cu tema prezentării sau a evenimentului, era invitat să se abţină sau să plece. Nu o dată, o anumită persoană din comunitatea românească din New York a fost efectiv dată afară din sală pentru un astfel de comportament. Dacă acest lucru s-ar întâmpla în orice loc oficial, universitate, chiar sală de curs unde cineva ar deranja desfăşurarea programului respectiv cu o intervenţie, ca de exemplu: „Dar ăla, cine l-a adus pe ăla aici”, care nu are de a face cu tema discutată în clasă sau la sesiunea de comunicări şi care apoi generază ridicări de ton, intervenţii pro sau contra şi chiar insulte, ca în cazul de faţă, unde Dl Culian a strigat la Prof. Mariana Terra (moderatoarea cu sarcina de a anunţa pe următorul prezentator), în plenul sesiunii cu peste 50 de participanti că este o „bolşevică” (!), gardianul de serviciu de la etajul respectiv sau de la intrare (security guard) ar chema imediat poliţia care l-ar escorta afară pe cel în cauză.

 

3. Pentru că una dintre întrebări în cazul incidentului era legată de calitatea de profesoară a Doamnei Mariana Terra (redactor-şef al ziarului Romanian Journal din New York, condus de Dl Vasile Bădăluţă, doamna Terra fiind membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România de 15 ani), eu am explicat de ce am ales să pun pe lângă numele persoanelor titlurile lor profesionale, în modul în care le-am pus. Menţionez că felul cum se scriu titlurile diferă de la sistemul românesc la cel american. În sistemul american nu există, de exemplu, Prof. univ. aşa cum găsim în cel românesc. În ambele sisteme se pune fie Dr. Vasile Popescu, fie Vasile Popescu, PhD. Pentru profesorii din România care au diploma Facultăţii de Filologie (cum are Dna Terra) dar nu predau la universitate, ci în ciclurile precedente, titlul oficial este de profesor, spre deosebire de cei care predau la universitate şi deci unde se scrie prof. univ., iar unde e cazul şi titlul de doctor (Dr.).

 

Deci, întrucât Simpozionul „Eminescu” a fost organizat de instituţii româneşti, în comunitatea românească din New York, în limba română şi nu în engleză, dar între cei listaţi sunt persoane care au predat numai în România şi altele care predau în sistemul de învăţământ curent american, am folosit titlurile potrivit sistemelor respective (vezi programul ataşat).

 

La profesorii care în prezent predau la diverse facultăţi în colegiile şi universităţile americane, am menţionat şi catedra la care persoana este titulară.

 

Deci, cine citeşte atent şi corect toate titlurile folosite va vedea că ele sunt folosite în mod adecvat, ţinând cont de rangul şi calificarea fiecăruia. Ca atare, Dnei Terra nu i se poate spune că este o impostoare, când ea a terminat Facultatea de Filologie (cu media 10), şi şi-a dat definitivatele de gradul II şi I didactic tot cu media 10. Că nu şi-a făcut un doctorat, că nu a predat la o universitate, e cu totul altă problemă.

 

Acum iată, punctual, câteva dovezi despre lipsa de deontologie profesională, despre încercarea de minimalizare şi ponegrire a evenimentului dedicat lui Eminescu, ţării şi poporului român, despre informaţia falsă (fake news) despre actul de dezinformare conştient şi voluntar şi implicit despre încercarea de manipulare a publicului cititor de către Dl Grigore Culian:

 

1. Articolul denigrator începe prin a preciza că cel de-al 25-lea Simpozion „Eminescu” de la New York a fost organizat de către „cenaclul literar care poartă numele poetului”. E adevărat că am înfiinţat acest cenaclu „M. Eminescu” la New York în 1993, odată cu Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” şi cu Institutul Român de Teologie şi Spritualitate Ortodoxă; dar e fals să afirmi că Cenaclul a fost organizatorul. Este foarte clar din programul oficial al Simpozionului, publicat chiar de Dl Culian în ziarul său, că organizatorii şi sponsorii evenimentului au fost Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, filiala americană, Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, Institutul Român de Teologie şi Spritualitate Ortodoxă, New York şi Societatea română creştină „Dorul”, înfiinţată în 1903, New York.

Este asta o „scăpare”? Nicidecum, când programul a fost difuzat de câteva ori pe internet, publicat în propriul său ziar şi pus în fotocopie pe mese pentru fiecare participant.

 

2. Menţiunea în acelaşi paragraf a faptului că în România se vând diplome pe bani şi se practică impostura academică este o problemă ce ţine de ceea ce se întâmplă în România, din nefericire. Dacă aceasta este însă o aluzie că la simpozion au participat astfel de persoane, aluzia este iarăşi o încercare deliberată de dezinformare şi manipulare a cititourlui. Spre edificare, iată persoanele care au fost cuprinse în lista de organizatori şi prezentatori la eveniment (în ordinea în care apar pe listă):

 

Pr. Theodor Damian cu un masterat la Princeton University, un doctorat la Facultatea de Teologie a Universităţii de Stat din Bucureşti şi un doctorat la Fordham University din New York, profesor titular din 1993 pe catedra de Filosofie şi Etică la Facultatea de Ştiinţe Sociale la Metropolitan College of New York, profesor plin (şi nu asistent sau asociat), preşedinte al filialei americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

 

Ing. (geodezie) Cristian F. Pascu, facultatea absolvită la Universitatea din Bucureşti, specializări, masterat în Anglia, în prezent ocupând un post de răspundere într-una din băncile americane, preşedinte al Societăţii române creştine „Dorul” din New York.

 

Prof. Mariana Terra, vezi mai sus clarificările menţionate.

 

Dr. Doina Uricariu, unul dintre marii scriitori şi intelectuali ai României de azi, doctor în Filologie. A lipsit de la Simpozion în semn de protest faţă de „impostura” Dnei Mariana Terra.

 

Dl Ştefan Stoenescu, intelectual de cel mai mare rafinament, a predat la Universitatea din Bucureşti, activitate academică la Universitatea din Ithaca din statul New York, anglist, românist, comparatist, critic literar.

 

Dl M. N. Rusu, absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, prestigios critic şi istoric literar, ziarist, redactor şef al revistei Lumină Lină din New York.

 

Dr. Anca Sîrghie, invitată de onoare a celui 25-lea Simpozion „Eminescu”, absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj, profesor de literatură română la Universitatea „Alma Mater” din Sibu, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

 

Dr. Doru Tsaganea, personalitate academică şi culturală marcantă, cu un doctorat obţinut la Universitatea din Bucureşti şi un al doilea obţinut în Statele Unite, expert în matematică şi în relaţii internaţionale, profesor titular la catedra de matematică la Facultatea de Ştiinţe Sociale, Metropolitan College of New York.

 

Dna Valentina Ciaprazi, absolventă a Facultăţii de Filologie, Universtitatea „A.I.Cuza”, Iaşi, profesoară de limbă franceză la Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, specializare la Paris, masterat în New York, profesoară de limbă şi literatură franceză la LaGuardia College, New York.

 

Dna Adina Dabija, absolventă universitară în România, scriitoare foarte bine apreciată de critica literară din ţară.

 

Fiecare dintre cei menţioanţi poate fi găsit pe internet pentru alte detalii despre calificările pe care le are.

 

Dacă aluzia la diplome false cumpărate se face la ei, atunci avem de a face cu încă un grosolan exerciţiu de manipulare din partea autorului articolului defăimător.

 

3. Episodul despre îndemnul „să plece din sală”, potrivit filmului care a înregistrat tot Simpozionul, trebuie raportat simplu, direct, fără insinuări şi fără aluzii menite să deformeze realitatea. Iată scena (filmul, încă o dată, o dovedeşte): după câteva minute bune de altercaţie, cei implicaţi în conversaţie au fost Dna Mirela Roznoveanu, Pr. Theodor Damian, Dl Culian şi Ing. Cristian Pascu; de acum se ridicaseră şi tonurile şi presimţind că acest „teatru” avea şansa să continue încă mult şi bine, un distins profesor universitar, menţionat mai sus, indignat de deturnarea subiectului Simpozionului şi văzând totala dezaprobare pe feţele tuturor celor prezenţi (excepţie făcând Dl Culian), după ce Dna Roznoveanu s-a ridicat de pe scaun şi a pus mâna pe palton zicând că pleacă, s-a ridicat, şi cu fermitatea pe care ţi-o dă indignarea, a invitat-o pe interlocutoare să plece din sală. A plecat, urmată fiind de Dl Culian. Doar atât! Efect insignifiant pentru complotul pus la cale dinainte, având ca scop deturnarea unui eveniment naţional, aşa cum au înţeles unii dintre cei prezenţi şi cum s-au exprimat la sfârşit.

 

Am auzit reacţia Dlui Culian la atitudinea fermă şi la intervenţia distinsului profesor menţionat. Indignarea profesorului poate să fi fost considerată dură, dar asta doar pentru că întrebările Dnei Roznoveanu, scriitoare de prestigiu în literatura română, au fost complet deplasate în contextul tematicii Simpozionului.

 

În acest sens, intervenţie şi reacţie, iată ce bine spune celebrul psiholog Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei: „reacţie anormală la situaţie anormală înseamnă comportament normal” („Abnormal reaction to abnormal situation is normal behavior”).

 

Vorbind despre expresia „profesor fără catedră” a Dlui Culian, cu referire la Dna Mariana Terra, e bine să îi aducem la cunoştinţă autorului articolului că există multe categorii de universitari. Eşti universitar şi dacă ai terminat  o facultate. Poţi fi numit profesor şi dacă ai avut catedră, dar nu mai predai. Diploma şi calificativul rămân. Poţi să fii, în America, bibliotecar la universitate, cu masterat sau uneori şi cu doctorat şi să fii asociat de către universitate la rangul de profesor, fără să ai catedră, fără să fii titular, pe categoria de asistent, asociat sau profesor plin. Poţi să ai masterat sau doctorat, de exemplu în America, şi să predai ca adjunct sau instructor (după terminologia usuală aici), predând în clasă, având titlu academic, dar nefiind profesor titular etc.

 

Astfel s-a consumat micul incident din preludiul Simpozionului.

 

A fost citită apoi poezia Rugăciune, de M. Eminescu şi s-a trecut la prezentarea lucrărilor pe tema generală Identitatea naţională în viziunea lui Eminescu şi tendinţele actuale de deznaţionalizare prin globalismul post-cultural.

 

Subiectele au fost extrem de atrăgătoare, prezentatorii captivând audienţa, astfel că nici nu s-a simţit nevoia unei pauze, fiecare ascultând, învăţând şi apreciind în mod deosebit comunicările precum şi respectul degajat din întreaga atmosferă a sesiunii.

 

În partea a doua a Simpozionului „Eminescu”, la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din New York, după Sf. slujbă, în sala socială a Bisericii, programul dedicat acestui mare eveniment despre Eminescu, despre identitatea şi unitatea naţională, s-a derulat minunat.

 

În prezenţa Excelenţei sale, a Consulului general al României la New York, Cătălin Radu Dancu, şi a prezentatorilor de referate din ziua precedentă (Dl Ştefan Stoenescu, Dl M. N. Rusu, Profesorii Anca Sîrghie, Doru Tsaganea, Valentina Ciaprazi şi a scriitoarei Adina Dabija) au fost recitate poezii din opera lui Eminescu (Dl Ştefan Stoenescu a recitat un poem de tinereţe al poetului pe care l-a însoţit de un interesant comentariu), atât de către adulţi, cât şi de copiii şi tinerii Scolii duminicale şi a fost lansată cartea Prof. univ. Dr. Anca Sîrghie, America visului românesc, într-o atmosferă de total respect, căldură sufletească şi adevărată comuniune românească.

 

4. Dl Culian afirmă că s-a retras după ce Dna Mirela Roznoveanu a plecat, el adresând „câteva cuvinte aspre” „corului jalnic de aplaudaci comunistoizi”… care se bucura de „victorie”, în „aplauze furtunoase”!

În primul rând, cuvinte „aspre”, ca şi termenul „bolşevic” adresat de Dl Culian unei doamne (Mariana Terra) în public, expresii ale limbajului de lemn mai vechi, cum ar fi „mânie proletară”, folosite cu referire la audienţă – o jignire nepermisă adusă celor peste 50 de persoane prezente – sau mai noi, sub-urbane, cum ar fi „aplaudaci comunistoizi”, arată pe de o parte cultura „proletară” a autorului articolului defăimător, iar pe de altă parte aroganţa sa nelimitată faţă de acelaşi public prezent, format din persoane de cea mai mare distincţie academică şi de creaţie literară, precum şi de oameni cu bun simţ, români adevăraţi, iubitori de Eminescu, de neam şi ţară, şi care, din acelaşi bun simţ, nu au răspuns Dlui Culian aşa cum ar fi putut să o facă.

 

Afirmaţiile aberante în care eu m-aş fi lansat, ca organizator al Simpozionului, cum citim în articol, se referă la explicaţia pe care, întrebat fiind, am dat-o Dnei Mirela Roznoveanu cu privire la folosirea în scris, lângă numele persoanei, a titlului ei academic (Prof., prof. univ., prof. univ. dr. etc., în sistemul românesc şi cel american), cum am arătat mai sus, deşi nici această explicaţie nu am putut-o duce până la capăt din cauza întreruperilor.

 

Aşadar, pentru că nu are studii universitare, Dl Culian nu trebuie să sufere de un astfel de complex de inferioritate, până acolo unde o explicaţie a folosirii titlurilor academice lângă numele persoanelor în două sisteme diferite i se pare a fi „butadă de afirmaţii aberante”!

5. Dl Culian vorbeşte despre „o ţară ca America, unde dreptul la liberă exprimare este garantat de constituţie şi unde orice tentativă de atac asupra acestui element fundamental într-o democraţie este aspru pedepsit de lege”, şi tocmai el este acela care critică dreptul fundamental la opinie al unei alte jurnaliste (indiferent că agreăm sau nu ceea ce scrie), el afirmând în contextul disputei că el ştie ce e adevărat şi ce nu, ce e bine şi ceea ce e rău, pentru a-l parafraza (a se vedea filmul!).

 

6. Mai departe, Dl Culian, referindu-se la Dna Mariana Terra, vorbeşte de compilaţii, plagiate etc., pentru ca în paragraful imediat următor tocmai el să o plagieze grosolan pe scriitoarea Doina Uricariu, evident, fără a o menţiona, de aceea plagiat, când face referiri la zilele de doliu decretate pentru Regele Mihai în România, la Patriarhia română care a onorat momentul repatrierii trupului neînsufleţit, la ORDA, ş.a. toate idei sau fraze luate ca atare din textele pe care poeta Doina Uricariu le-a trimis pe internet.

 

7. În alt paragraf, autorul articolului afirmă, fără să aibă nici o idee despre realitate, generalizând, că „românilor bine pregătiţi care au ales să trăiască în America nu le sunt recunoscute diplomele obţinute în ţară”.

 

Iată-l aici, neavând nici o legătură cu lumea academică, nici din România, nici din America, lansându-se în afirmaţii ce ţin de un domeniu care-i este total străin. Chiar o doamnă care a citit afirmaţia aceasta pe facebook îl contrazice decent, spunându-i că dipoma ei din România a fost recunoscută în America, şi că în baza acestei recunoaşteri a ajuns, aici, unde voia să ajungă. Sigur, ar trebui să spun şi eu că diploma mea de facultate din România a fost recunoscută în America, altfel nu eram primit la masterat şi doctorat. Cu liceul nu poţi fi primit la programe de educaţie superioară, nici măcar în America. Alte nume cărora li s-au recunoscut diplomele din ţară sunt profesorii Doru Tsaganea, Constantin Negoiţă, Alina Feld, ca să numesc doar trei, şi de fapt, toţi ceilalţi numeroşi din toată America şi Canada care au fost admişi în programe de masterat şi doctorat fără a fi fost nevoiţi să refacă facultatea aici!

 

8. O altă informaţie falsă, prin minimalizare şi reducţionism, o aflăm către sfârşitul articolului unde autorul afirmă despre mine că sunt autorul studiului Theological and Spiritual Dimensions of Icons. Il informez aici pe Dl Culian că sunt autorul a peste 30 de cărţi ce ţin de domeniile teologiei, filosofiei şi eticii, comentariului literar şi de cel al poeziei, nu doar al studiului menţionat. CV-ul meu aflat în multiple locuri pe internet o spune şi lucrurile sunt verificabile. Studii, eseuri, articole, cronici de carte, etc. am câteva sute (de asemenea, a se vedea CV-ul meu).

 

9. În acelaşi paragraf Dl Culian afirmă că mă comport „ca şi când” aş fi „Dumnezeu”, asta pentru că fac tot ce fac aşa cum vreau. Eu nu am afirmat aceasta niciodată; se vede că aici, undeva, roade viermele invidiei; dar el a sugerat, chiar în altercaţia de la Simpozion, o comparaţie între el şi Bill Gates (vezi filmul)!

 

10. Cât priveşte aserţiunea: „institutele nenumărate aflate sub oblădirea sa, şi care, de fapt, sunt fictive, sunt o altă gogoriţă”, Dl Culian este complet neinformat sau complet pus pe dezinformarea cititorilor, câtă vreme, trăind alături de mine în New York de atâţia ani şi participând constant la evenimentele pe care le organizez prin Biserică, Cenaclu şi Institut, ştie că nu am sub oblăduirea mea nici un fel de „institute”, ci doar unul singur, Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, care nu e deloc fictiv, ci foarte real, întemeiat în 1993 şi cu o listă bogată de activităţi în cei 25 de ani de funcţionare (a se vedea site-ul institutului: www.romanian-institute-ny.org). Poate el confundă în marea sa cultură academică un cenaclu literar cu un institut, o revistă de cultură cu un institut, o branşă a unei instituţii academice cu un institut etc.

 

Nu le confundă. Dar când scopul unui articol este dezinformarea, ponegrirea, manipularea, atunci lucrurile sunt de înţeles.

Când vrei să dai cu pietre, asta faci. Dai cu pietre.

 

Vorba epigramistului: „Să nu te miri când bârfitori/ Izbesc în nobila ta muncă/ Copiii pietre nu aruncă/ Decât în pomii roditori.”

Da, copiii aruncă cu pietre în pomii roditori, dar pomii fac roade în fiecare an!

 

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian

New York


Răspuns la un Drept la Replică refuzat de Dl G. Culian

6 februariie 2018


Deoarece Dl Grigore Culian a republicat articolul său denigrator despre intervenţiile deplasate de la începutul Simpozionului „M. Eminescu” din New York (iniţial publicat în Cotidianul.ro (https://www.cotidianul.ro/simpozionul-mihai-eminescu-profesoara-si-corul-aplaudacilor-din-new-york/), unde apare şi replica mea detaliată la incriminările sale (https://www.cotidianul.ro/dezinformare-si-manipulare-raportarea-evenimentelor-din-new-york/#comment-36564), în ziarul său, New York Magazin, ediţia din 23 ianuarie 2018, printr-un e-mail 25 ianuarie îi scriam:

„Grigore, Alaturat iti trimit replica mea la textul tau aparut in New York Magazin din 23 ianuarie 2018, cu rugamintea de a o publica in editia urmatoare a ziarului ca Drept la Replica. Multumesc. Doru”.

Ataşat am trimis acelaşi text al replicii mele publicat tot în Cotidianul.ro.

 

La acest mesaj am primit următorul răspuns:

„Doru, voi publica dreptul tau la replica in aceeasi pagina (3) in urmatoarele 3 conditii:

1. Sa te incadrezi STRICT in spatiul articolului meu (2 pagini A4, adica o pagina de ziar scris cu marimea 12).

2. Sa te referi STRICT - PARAGRAF CU PARAGRAF - la afirmatiile din articolul meu.

3. Acolo unde voi constata ca exista inexactitati flagrante, imi voi permite sa le notez - prezentand probele (sursa) - dedesubtul fiecarei afirmatii.

Dupa cenzura pe care mi-ati aplicat-o cu lasitate pe Facebook tu si admiratorii tai, blocand, ciuntind sau stergand comentariile mele, ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am propus trei reguli atat de corecte, pe care nu le meritai Multumesc si astept un raspuns, oricare ar fi el. Grigore.

P.S. In plan personal, trebuie sa-ti spun ca ai pierdut un prieten si un ziar care te-au sprijinit ani de zile, doi intelectuali care puteau ridica nivelul Cenaclului (Doina Uricariu si Mirela Roznoveanu), alegand sa aperi o impostoare. Ramai cu ea si cu altii de nivelul ei.”

 

I-am răspuns astfel:

„Grigore, Multumesc.

1. Voi incerca sa ma incadrez in cerintele tale.

2. Replica mea este asa cum este. Nu cum doresti tu. Deci e necenzurabila. Este ridicol ca cel pe care replica il combate sa-i dicteze celui ce replica ce sa scrie! Ca lungime, da, am incercat sa ma incadrez.

Daca ai comentarii, nu doresc ca acestea sa fie inserate in textul meu, pentru ca e al meu. Poti sa comentezi ce vrei dupa textul meu, cu precizarea ca imi vrei permite, sper, continuarea dreptului la replica.

3. Ce am pierdut eu, ai pierdut si tu. Un prieten. Nu am nici un regret, dupa cum nu cred ca ai nici tu.

In caz ca vom mai comunica te rog sa -ti tii epitetele si noroiul acasa. Sa pastram un nivel fundamental al demnitatii umane.

Cat despre activitatile mele, acestea sunt ca si ziarul tau. E al tau, tu il muncesti; cui ii place, bine, cui nu-i place, tot bine; sa nu vina sa ceara sa publice la tine. Asa e si cu simpozioanele mele. Eu le organizez. Cui ii plac, e binevenit sa participe. Cui nu-i plac, tot bine. Sa nu participe. Sa faca altii, cei care critica, un ziar mai bun decat al tau, sau simpozioane mai bune decat ale mele. Si-i voi felicita.

Din Germania, Doru”

 

Am refăcut textul replicii mele în sensul de a-l reduce la spaţiul acordat indicat Am mai făcut cu această ocazie unele intevenţii editoriale necesare dar şi de corectare a asumpţiei mele despre o afirmaţie a Dnei Mirela Roznoveanu pe care am pus-o iniţial pe seama Dlui Culian, afirmaţie a doamnei Roznoveanu publicată ca citat la sfârşitul textului incriminator şi denigrator al interlocutorului meu.

 

Iată răspunsul:

„Dupa calomniile si minciunile publicate in asa-zisul Drept la Replica din Cotidianul, dupa cenzurarea si blocarea probelor de plagiat in "cazul Tera" (pe Facebook), am decis sa inchei definitiv acest "dialog al surzilor" cu un editorial pe care ti-l trimit atasat. Cat despre Dreptul la Replica, te sfatuiesc sa bati la alta usa. Si asta deoarece ai calcat in picioare toate regulile unui dialog civilizat si normele de conduita. Ti-as mai fi dat o sansa daca nu ma catalogai drept "plagiator" din Doina Uricariu, fara sa stii ca afirmatiile respective le publicasem in Cotidianul cu 3 saptamani inainte de Simpozion! https://www.cotidianul.ro/regele-mihai-fost-inmormantat-denigrarile-continua-si-la-new-york/

Nu mai vorbesc de faptul ca citezi obsesiv un film pe care nu l-ai vazut sau ca imi atribui un citat din Mirela Roznoveanu pus intre ghilimele!

https://www.cotidianul.ro/simpozionul-mihai-eminescu-profesoara-si-corul-aplaudacilor-din-new-york/

Dupa cum vezi, un jurnalist profesionist lucreaza cu "materialul clientului" si - mai ales - cu probe indubitabile!

Iti trimit atasat editorialul meu, impreuna cu un Comunicat semnat de mai multi oameni de cultura din comunitate si nu numai.

Unii dintre ei fiind chiar oamenii tai! Lectura placuta si succes pe mai departe. Grigore L. Culian.”

 

Cu privire la acest mesaj se cuvine a face următoarele precizări:

 

  1. Eu nu am făcut nici o calomnie în Replica mea din Cotidianul.ro, ci dimpotrivă, m-am apărat de calomniile ce mi s-au adus. Replica mea nu conţine nici o minciună, ci explicarea detaliată a evenimentelor la care peste 50 de persoane au fost prezente şi despre care stă mărturie un film (o parte se poate vedea la www.rtvny.com/simpozion-eminescu-controverse), la care am făcut referire de mai multe ori. Evident, contând pe onestitatea recunoscută a persoanei care a filmat, nu trebuia să fi văzut filmul înainte de a fi fost făcut public pentru că am fost în sală! Acum filmul (câteva secvenţe din partea de început a Simpozionului unde s-a produs deranjul) este public şi oricine poate vedea:
    1. Dl Culian este cel care face mare caz de plagiat în contextul articolelor despre Regele Mihai apărute în ziarul Romanian Journal din decembrie 2017.
      1. În finalul mesajului său Dl Culian specifică: „un jurnalist profesionist lucrează cu ‚materialul clientului şi mai ales cu proble indubitabile!”
        1. Titlul „Un drept la replică mincinos” ar implica faptul că replica şi-a primit „dreptul” de a fi publicată, şi acum i se răspunde. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat.
          1. În acelaşi titlu se amestecă două lucruri diferite (sigur, ca strategie de manipulare şi dezinformare): replica mea, pe de o parte, şi reacţia a 13 persoane la articolele despre Regele Mihai apărute în decembrie în ziarul Romanian Journal.
            1. În al treilea rând al articolului pe care-l comentez aici, Dl Culian reiterează afirmaţia sa anterioară că a demascat, cu probe clare, plagiatul din Romanian Journal. Aşa cum am dovedit mai sus, trimiţând direct la textele sale din Cotidianul.ro şi din New York Magazin, Dl Culian nu aduce nicio probă – nicidecum clară – despre aceste plagiate. Acuza nu înseamnă şi demonstraţie.
              1. Un pic mai jos, Dl Culian din nou deturnează ideile şi dezinformează cititorii când scrie că mi-a spus ca în replica mea să mă limitez la acelaşi spaţiu şi să mă refer strict la afirmaţiile sale ca el să poată răspunde, „punctual, paragraf cu paragraf - dacă voi constata inexactităţi flagrante...”
                1. Îmi pare bine că între articolele citate de Dl Culian ca fiind „dovezi care pun lucrurile în adevărata lor lumină” a inclus şi replica mea din Cotidianul.ro, care, într-adevăr, pune lucrurile în adevărata lor lumină.
                  1. În partea a doua a articolului său, apărut în locul replicii pe care trebuia să mi-o publice, Dl Culian combate pe câteva puncte, replica mea, restrânsă după indicaţiile sale, trimisă pentru ziarul său, fără însă a o fi publicat!

 

-          Logica sau lipsa de logică a intervenţiilor cu privire la calităţile Dnei M. Terra. Despre cea de profesoară a se vedea răspunsul meu din film şi din replica mea din Cotidianul.ro, dar şi precizările Prof. univ. Dr. Anca Sîrghie din textul său publicat în ziarul Lumea românească şi Mioriţa USA.

 

-          Amestecarea nepermisă a subiectelor: eram la un Simpozion despre Eminescu, nu despre regalitate, nici despre calităţile Dnei M. Terra.

 

-          Complotul de dinainte de Simpozion, vizibil mai ales din două fraze ale Dnei Roznoveanu către Grigore Culian, una la început: „Te rog, Grigore, spune ce se întâmplă...” şi alta spre sfârşitul secvenţei publicate: „Grigore, iar faptul că tu stai...”, frază spusă de M. Roznoveanu după ce ea s-a ridicat ca să plece.

 

-          Faptul că Dna Roznoveanu s-a ridicat singură ca să plece şi că Dl Prof. Doru Tsaganea a intervenit numai după aceea, şi nu invers, şi că nu Dna Mariana Terra şi cu mine au dat-o afară aşa cum a afirmat într-un răspuns pe facebook către o persoană care se interesa de acest amănunt (Întrebare: cine a dat-o afară? Răspunsul lui Gr. Culian: Mariana Terra şi Theodor Damian au alungat-o de la Simpozion Eminescu”...), etc.

 

Deci iată în mod clar cine minte şi dezinformează!

 

 

În primul rând, Dl Culian, în articolul pe care îl menţionează aici în mesajul lui de email că l-a publicat cu trei săptămâni înainte de Simpozion (https://www.cotidianul.ro/regele-mihai-fost-inmormantat-denigrarile-continua-si-la-new-york/, articol apărut şi în New York Magazin) nu demonstrează niciun plagiat. El acuză, dar nu demonstrează nimic.

 

În altă parte însă (într-o secvenţă introdusă în filmul de la începutul simpozionului, www.rtvny.com/simpozion-eminescu-controverse) demonstrează cum un autor care semnează un articol denigrator la adresa Regelui Mihai publicat în Romanian Journal din decembrie 2017, Ionuţ Tene, a plagiat în textul său alte surse. Dna M. Terra nu a semnat în acel ziar nici un articol denigrator la adresa Regelui şi ca atare nu poate fi acuzată de plagiat.

 

Dar în contextul în care el o acuză de acest lucru şi numai în acest context, eu l-am acuzat pe Dl Culian că în articolul lui defăimător o plagiază de Doina Uricariu când preia din textele ei de pe facebook informaţia despre clopotele trase în ţară la toate bisericile când a fost adus trupul neînsufleţit al Regelui, sau când vorbeşte de ORDA, oficiul care se ocupă de probleme de plagiat. Articolul defăimator cu pricina apare pe data de 16 ianuarie, iar postările pe facebook ale Dnei Uricariu apar pe 13 şi respectiv 14 ianuarie.

 

 

Care material al clientului? Cel pe care refuză să-l publice ca Drept la Replică? Acesta este jurnalism profesionist? Şi care probe indubitabile? Propriile sale afirmaţii, opţiuni şi intepretări? Iată profesionalismul!

 

La mesajul e-mail trimis şi comentat de mine mai sus, Dl Culian ataşează în locul Replicii mele următorul text intitulat „Un drept la replică mincinos şi o reacţie comunitară fermă” publicat în New York Magazin din 6 februarie 2018. Iată textul:

 

„Ca urmare a editorialului „Simpozionul «Mihai Eminescu», «profesoara» şi corul aplaudacilor“, publicat în 18 ianuarie 2018 în ziarul Cotidianul şi republicat în 23 ianuarie 2018 în New York Magazin, în care demascam - cu probe clare! - plagiatul, falsul intelectual şi lipsa de morală creştină a directorului publicaţiei Romanian Journal, Vasile Bădăluţă, dar şi a Marianei Tera, redactor-şef, care au publicat 6 (şase!) pagini cu blasfemii la adresa MS Regele Mihai, la o zi după ce acesta îşi dăduse ultima suflare (!), preotul Theodor Damian, care o desemnase pe plagiatoarea/redactor-şef Mariana Tera ca moderatoare a Simpozionului, mi-a solicitat un Drept la Replică, printr-un e-mail trimis la redac]ie. Iată textul: „Grigore, alăturat îţi trimit replica mea la textul tău apărut în New York Magazin din 23 ianuarie 2018, cu rugămintea de a o publica în ediţia următoare a ziarului ca Drept la Replică. Mulţumesc. Doru“. Cum replica se întindea pe mai multe pagini (majoritatea pe lângă subiect!), am răspuns favorabil solicitării dlui Damian, oferindu-i exact aceeaşi pagină (3) în care am publicat articolul meu din ediţia trecută, făcându-i următoarele recomandări: să se limiteze la acelaşi spaţiu; să se refere strict la afirmaţiile mele; să pot răspunde - punctual, paragraf cu paragraf - dacă voi constata inexactităţi flagrante; să mă apăr, prezentând probele, în cazul acuzaţiilor false. De altfel, cei care au puţintică răbdare să pună faţă în faţă articolul meu cu Dreptul la Replică al preotului Theodor Theodor, îşi pot forma o imagine completă accesând site-ul ziarului Cotidianul, unde au fost publicate patru materiale referitoare la subiectul în cauză şi/ sau urmărind filmul prezentat duminică, 28 ianuarie 2018, de postul de televiziune Romanian Television of New York (http://rtvny.com/simpozion-eminescu-controverse/ ; https://www.cotidianul.ro/regele-mihai-fost-inmormantat-denigrarile-continua-si-lanew-york/; https://www.cotidianul.ro/simpozionul-mihai-eminescu-profesoara-sicorul-aplaudacilor-din-new-york/; https://www.cotidianul.ro/dezinformare-si-manipulare-raportarea-evenimentelor-din-new-york/; https://www.cotidianul.ro/cine-dezinformeaza-si-manipuleaza/). Sunt dovezi care pun lucrurile în adevărata lor lumină!

Neprimind răspuns la propunerile mele vizând publicarea Dreptului la Replică al preotului Theodor Damian, am renunţat la acest „dialog al surzilor“, alegând să vă prezint principalele acuzaţii (extrem de grave!) pe care mi le aduce dl Damian în Dreptul la Replică publicat în Cotidianul din 18 ianuarie 2018, deşi eu i-am recunoscut meritele în editorialul meu nu i-am reproşat decât faptul că a desemnat o plagiatoare dovedită (Mariana Tera) să modereze Simpozionul Eminescu. Mai mult, a apărat-o în momentul în care scriitoarea Mirela Roznoveanu a „îndrăznit“ să conteste ferm tripla calitate de moderator, profesor şi jurnalist a redatorului-şef de la Romanian Journal, aşa cum reiese clar din filmul citat mai sus. În cele ce urmează, voi demonta doar o parte din seria de falsuri şi aberaţii prezentate drept adevăruri de dl Damian în Cotidianul, deşi ele nu au nicio legătură cu articolul meu din ediţia trecută. Spaţiul mă obligă să fiu foarte scurt...

1. „O pretenţie aberantă este ab initio aceea ca moderatorul să depăşească nivelul ştiinţific al prezentatorilor.“, scrie dl. Damian. O afirmaţie corectă, numai că aici era vorba de o plagiatoare dovedită, care nu avea legitimitate să modereze Simpozionul!

2. „Episodul despre îndemnul «să plece din sală», potrivit filmului care a înregistrat tot Simpozionul, trebuie raportat simplu, direct, fără insinuări şi fără aluzii menite să deformeze realitatea. Iată scena (filmul, încă o dată, o dovedeşte)...“. Afirmaţia este stupefiantă! Dl Damian vorbeşte obsedant despre un film pe care nu-l văzuse la data publicării Dreptului la Replică (18 ianuarie 2018), emisiunea respectivă fiind prezentată de RTVNY abia duminică, 28 ianuarie 2018! Mai mult, din film reiese exact contrariul!

3. „Dl Culian, referindu-se la Dna Mariana Tera, vorbeşte de compilaţii, plagiate etc., pentru ca în paragraful imediat următor tocmai el să o plagieze grosolan pe scriitoarea Doina Uricariu, evident, fără a o menţiona, de aceea e plagiat, când face referiri la zilele de doliu decretate pentru Regele Mihai în România, la Patriarhia Română care a onorat momentul repatrierii trupului neînsufleţit, la ORDA, ş.a. toate idei sau fraze luate ca atare din textele pe care poeta Doina Uricariu le-a trimis pe internet“, scrie dl Damian. Iată o acuzaţie pentru care va trebui să răspundă! Ceea ce dl Damian califică drept „plagiat“ din Doina Uricariu sunt fragmente din editorialul pe care L-AM publicat în 21 decembrie 2017 în Cotidianul, intitulat „Regele Mihai a fost înmormântat, denigrările continuă (şi) la New York!“ (https://www.cotidianul.ro/regele-mihai-fostinmormantat-denigrarile-continua-si-la-new-york/). De data asta, a mers prea departe!

4. „O altă informaţie falsă, prin minimalizare şi reducţionism, o aflăm către sfârşitul articolului unde autorul afirmă despre mine că sunt autorul studiului Theological and Spiritual Dimensions of Icons.“, scrie dl Damian. Încă un fals grosolan!

Afirmaţia aparţine doamnei Mirela Roznoveanu şi este citată între ghilimele în editorialul publicat sub semnătura mea în Cotidianul din 18 ianuarie 2018, republicat în New York Magazin din 23 ianuarie 2018, intitulat Simpozionul «Mihai Eminescu», «profesoara» şi corul aplaudacilor din New York“ (https://www.cotidianul.ro/simpozionul-mihai-eminescu-profesoara-si-corul-aplaudacilor-din-new-york/). Mă opresc aici, deşi lanţul de minciuni, manipulări şi dezinformări proliferate de dl Theodor Damian în aşa-zisul său Drept la Replică se întinde pe pagini întregi, toate, repet, fără nicio legătură cu subiectul!

Mă îngrozeşte faptul că o persoană care minte cu atâta nonşalanţă ţine slujbe într-o biserică ortodoxă (unde enoriaşii vin să-şi descarce sufletele!) şi predă Etică la universitate americană! Nu mai vorbesc de cenzurarea şi blocarea probelor postate de mine pe Facebook , care dovedeau, fără dubii, plagiatul pupilei sale, Mariana Tera!

NU voi apela la instanţele judecătoreşti americane pentru a restabili Adevărul, convins fiind că bunul Dumnezeu va face Dreptate. Mai ales în cazul unui preot!

Grigore L. Culian, New York 2 februarie 2018”

 

Şi aici trebuie făcute unele precizări:

 

 

Dl Culian a uitat că cititorii sunt cei care judecă amble părţi, ei sunt cei care au dreptul la audietur et altera pars, şi că tu, parte contestată de celălalt, deci parte din conflict, nu poţi fi obiectiv în judecăţile pe care le faci, sau nu vrei să fii obiectiv, şi câtă vreme ai supus textul tău judecăţii publicului cititor, ai obligaţia morală absolută de a publica şi textul de replică spre corecta şi obiectiva informare şi judecată a aceluiaşi public cititor. Mai precis, cei care citesc, pe hârtie, ziarul ce conţine propriul tău articol denigrator şi dezinformant, aceiaşi cititori au dreptul să fie informaţi şi despre replica celui denigrat.

 

 

Lucrurile nu au de a face unul cu celălalt – în ziarul Dlui Culian chiar apar ca două articole diferite – dar amestecând titlurile se dă de înţeles că „reacţia comunitară fermă” se face la adresa mea şi a Simpozionului „Eminescu”, deşi reacţia este la adresa articolelor despre rege din ziarul Romanian Journal.

 

Ca să nu mai spun că reacţia nu este nici comunitară şi nici fermă câtă vreme e semantă de 13 persoane dintre care patru sunt din familia Dnei Uricariu, o persoană e din Florida, alta din România.

 

 

Frazarea lui duce în eroare pe cititor. În e-mail-ul reprodus deja mai sus (din 25 ian 2018) el scrie clar: „Acolo unde voi constata că există inexactităţi flagrante, îmi voi permite să le notez – prezentând probelele (sursa) dedesubtul fiecărei afirmaţii” (sublinierea mea).

 

La aceasta, cum se vede din răspunsul meu, tot reprodus aici mai sus, i-am precizat că nu accept inserările comentariilor sale în textul meu. Textul meu e integral, în bloc, al meu, iar el poate comenta cât doreşte la sfârşitul textului meu, sau unde vrea.

 

Felul cum e frazat textul lui în articolul pe care-l comentez, dă de înţeles că unul dintre motivele pentru care mi-a refuzat dreptul la replică este şi acesta, că nu am acceptat să răspundă punctual, paragraf cu paragraf la textul meu. Or, eu am refuzat comentariul său dedesubtul fiecărei afirmaţii pe care am făcut-o, şi nu dreptul lui de a scrie cât doreşte după textul meu.

 

 

 

-          La punctul unu reiterează acuzaţia „dovedită”, zice el, dar nedovedită cum am demonstrat mai sus, ca Dna M. Terra ar fi plagiatoare.

 

-          La punctul doi, referitor la precizările mele din Replică despre faptul că filmul făcut la Simpozion şi prezentat pe http://rtvny.com în câteva secvenţe, dovedeşte ceea ce susţin, Dl Culian zice: „Afirmaţia este stupefiantă”, pentru că nu văzusem încă filmul. Dar, evident, am fost acolo când s-a filmat şi am văzut şi au văzut toţi cei prezenţi evenimentele care s-au filmat şi ca atare nu aveam nevoie să aştept să văd filmul pentru a şti ce s-a întâmplat. Referirea la film este pentru cei care nu au fost prezenţi la Simpozion.

 

-          În plus, el susţine că din film se vede tocmai contrariul, ceea ce nu este adevărat.

 

-          La punctul trei, Dl Culian se apără de acuzaţia mea de plagiat din textele Dnei Uricariu. La această pseudo-apărare am răspuns deja mai sus.

 

-          La punctul patru Dl Culian face referire la afirmaţia mea iniţială că el a spus o serie de lucruri pe care, de fapt, Dna Roznoveanu le-a spus într-un text din articolul iniţial al interlocutorului meu. Am explicat mai sus corectura făcută în rezumatul Replicii mele refuzată de a fi publicată în New York Magazin.

 

-          În final, Dl Culian se referă la „cenzurarea şi blocarea probelor” sale, de către mine, pe facebook. Îi răspund că pe facebook nu poţi cenzura (modifica, şterge parţial) textul postat de cineva. Dacă e vorba de pagina ta, poţi să blochezi postări ale altcuiva. În acest caz nu mai vorbim de cenzurare şi blocare ci doar de blocare. Cuvântul „cenzură” folosit aici este abuziv şi manipulator.

De blocat, da, de la o vreme, când am văzut cum în textele sale puse pe pagina mea curg insultele, abuzurile şi dezinformările, i-am blocat accesul, zicându-mi că dacă asta ştie să facă, să mă insulte din casa lui, din pagina lui sau a cui o fi, dar nu venind în propria mea pagină (casă). Mai sunt mulţi alţii care au pagină privată pe facebook unde nu permit postările tuturor. Astfel am decis că cine vrea să citească textele Dlui Culian, să le citească pe pagina autorului lor.

 

Cu aceste pagini închei orice comentariu sau răspuns la cele petrecute la Simpozionul „Eminescu” de la New York unde s-a găsit prilejul de răzbunare împotriva Dnei Mariana Terra, Simpozionul fiind abuzat ca platformă pentru acest atac. De fapt a fost locul şi momentul cel mai nepotrivit pentru un astfel de abuz. Noroc că după acest incident de la început, cele două zile, dedicate marelui român M. Eminescu şi unităţii neamului nostru, au decurs în mod impecabil potrivit bogatului şi diversului program organizat.

 

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian

25. Ianuarie 2018


NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII…

PRECIZĂRI UTILE, ÎN ATENȚIA DOINEI URICARIU


   Când am primit invitația la Simpozionul Eminescu de la New York, ajuns la jubileul celei de-a XXV-a ediții, una dintre bucuriile pe care le întrezăream era să ne revedem noi două, ca temeinice prietene de condei. Decizia ta de a nu te prezenta la simpozion îți aparține și nu o comentez, pentru că eu vin de la Sibiu, unde mă așteaptă studenții cu importante lucrări de licență, și nu doresc să alimentez animozitățile de aici. Există suficiente și acolo, fii sigură, dragă Doina Uricariu.


   Țin să te anunț că eu am participat între 13 și 21 ianuarie a.c., la cele două simpozioane newyorkeze cu momente frumoase, bine organizate și tematic consistente, dar văd că nimeni nu le comentează pe moment, cum ar merita, pe acelea, deși sunt esențiale în calendarul cultural românesc al lunii ianuarie 2018. În schimb, se pierde enorm timp cu un incident provocat în 13 ianuarie de d-na M.R. care de la intrare dădea semne de nervozitate, care a și întrerupt cu ton strident și nepoliticos pe cei ce rosteau cuvinte de salut, ca apoi să izbucnească cu incalificabile jigniri la adresa dnei profesoare Terra, moderatoarea sesiunii în ultimele 5 ediții ale simpozionului (deci nicio noutate în acest an!).


   Cine i-a băgat în cap bibliotecarei M.R., devenită prin asimilare profesor asociat, oricum o rara avis la Cenaclul din New York, falsa idee că moderatorul trebuie să depășească pe toți comunicanții ca nivel de pregătire în domeniu ? Dacă va fi fost ziaristă în țară, cum s-a spus, trebuie să fi urmărit adesea, ca noi toți, emisiuni TV în care sunt invitați academicieni renumiți pentru competența lor științifică într-un anumit domeniu, iar moderatorul este un redactor fără vreo pretenție de a le fi superior. Aici, la Simpozionul Eminescu de la New York, nu era Academia Română de pe Calea Victoriei din București. Oare pretinde dna M.R. că trebuie să se aducă un academician eminescolog pentru un asemenea eveniment tradițional, dedicat nu unor savanți, ci tuturor iubitorilor de literatură română din metropola americană? Desigur că organizatorii au dobândit în timp o experiență de selecție, așa că la edițiile ultimului deceniu, eu, ca invitată din România, am constatat că sunt acceptați să ia cuvântul la simpozion numai personalități care aduc o contribuție, poate nu neapărat mare, dar reală, în sfera temei propuse. Decizia d-nei M.R.de a pleca înainte de începerea sesiunii jubiliare a fost rostită de ea și aprobată, desigur, de asistență. Într-un al doilea moment, profesorul univ. dr. Tsaganea, simțind că persoana venise montată să facă scandal, i-a precizat că este cazul să părăsească sala, ca să putem desfășura programul anunțat. Toată lumea a fost de acord, cu excepția prietenului nostru Grigore Culian, care a ieșit și el, rostind cuvinte la fel de nepotrivite, amintindu-ne de epoca de aur cu vocabularul ei specific.

Citind cu atenție pe internet, dragă Doina Uricariu, mesajele tale și pe cele ale lui Grigore Culian, găsesc că pot clarifica câteva idei, pentru corecta informare a cititorilor de bună credință, pe care îi descopăr debusolați în vehicularea unor noțiuni:


1. Oricare absolvent de facultate cu profil pedagogic, cum este îndeobște și Facultatea de Litere, terminată de Mariana Terra cu nota 10 și după doi ani de d-na Mirela Roznoveanu ( deci au fost efectiv colege și un minim respect ar fi obligat-o pe M.R. să nu arunce cu noroi într-o colegă mai mare, din anii studenției… ) are diplomă de profesor. Cuvântul se folosește la forma sa de feminin pentru profesoarele care activează la grădinițe, în ciclu primar, gimnazial și liceal. Este vorba de profesoare, inclusiv în cazul învățătoarelor și educatoarelor care au terminat facultatea de profil, numită P.I.P.P./Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar/. Deci, d-na Terra este PROFESOARĂ, nu profesor, formă invariabilă de masculin folosită pentru femei numai în învățământul superior cu o completare - UNIV. Adică, orice cadru didactic ajuns la treapta academică cea mai înaltă este PROF. UNIV. indiferent de sex. Deci, titlul de PROF. era foarte corect menționat în programul simpozionului.


2. Desigur că moderatorii puteau fi așezați pe afiș la început sau la final, după comunicanți și temele lor. Are vreo reală importanță acel loc ? Fără să fie inferior celuilalt, cuvântul PREZENTATOR este termenul pe care îl folosim la lansări de carte, pe când la sesiuni științifice este preferat termenul MODERATOR, intrat astfel în uz. Indiferent ce defecte profesionale ați găsit voi la d-na Terra, în nici un caz nu exact în timpul unui asemenea simpozion se repară ceva. Exclus! Jenant pentru întreaga asistență! Și indecent pentru voi, inițiatorii unei asemenea forme de protest!


3. Nici nu este logic ca atitudinea monarhică ori antimonarhică a cuiva să impieteze asupra evenimentului Eminescu de la New York, fie și numai pentru că de-a lungul activității poetului, relația cu Monarhia a trecut de la admirația din anii de studenție la revoltă și reprobare față de Regele Carol I- “Îngăduitorul”, în vremea când Eminescu era redactor la “Timpul”. Am fixat această evoluție cu argumente clare într-un studiu al meu. Colaborarea lui Eminescu cu Carmen Silva, falsificată până la cercetarea mea, am comentat-o într-un studiu comunicat la Universitatea Harvard în ianuarie 2007 și mai recent la I.C.R. București, cu mare succes, astfel că Nicolae Georgescu mi-a propus colaborarea, ca eminescologi temeinici. Dacă dorești, dragă Doina, putem dezvolta tema, pe care am studiat-o în profunzime, cu documente necunoscute de G. Călinescu și Perpessicius, semnalate de mine profesorului univ. Dimitrie Vatamaniuc, care a mărturisit că nu le cunoscuse.


   De ce ții tu, ca monarhistă exaltată cum te manifești (și vezi că nimeni nu are nimic de contrazis în ceea ce te privește, pentru că este treaba ta personală, iar eu te admir pentru aceasta, cum tocmai ți-am mărturisit la recenta noastră convorbire ), să se amestece două aspecte fără nicio legătură? Zilele trecute medicul Napoleon Săvescu mi-a pus în brațe un text al dânsului intitulat “Monarhia și prostia”, argumentând atitudinea sa antimonarhică. America este țara libertății, nu? Propui să-i dăm în cap? Ca el sunt alte sute de mii de români. La ce folosește atâta scandal care-culmea- să-l incrimineze la scară națională și internațională tocmai pe Th. Damian, minunatul organizator timp de un sfert de secol al celor doua simpozioane la New York? Cum să ai pretenția absurdă să elimini dintr-un simpozion Eminescu pe redactorul unui ziar unde sunt semnate de alte persoane niște articole antimonarhice? Aproape zilnic ne sosesc pe internet texte pro și antidinastice, cu citări din documente și argumentări felurite. De aceea ne-a dat Dumnezeu minți bune, ca să încercăm să desprindem adevărul, nu? Ce grea știință este istoria!


     Sincer vorbind, vă invidiam ( și acest fapt este menționat în cartea mea recentă) pentru aceste evenimente culturale, care sunt exemplare în întreaga diasporă. Eu colind America, prin destinul familiei mele, de la Denver CO la Troy MI și de la New York ori San Francisco la Montreal, Toronto, Windsor și Hamilton în Canada, peste tot ținând conferințe pe teme literare și lansând cărți. Iau pulsul mișcării culturale a românilor noștri, stimulând interesul pentru adevăratele valori, fără să abdic de la principiile care le susțin. Mă întreb: cum își permite cineva să afirme că simpozionul din 13 ianuarie a.c. a fost “un simulacru”, fără să fi fost acolo? Da, desigur că voi, cei trei, așa ați sperat să fie, dar dimpotrivă totul a ieșit minunat și la un înalt nivel științific, deși moderatoare a fost hulita d-nă prof. Mariana Terra. De ce uitați că dânsa vă făcuse cu câtva timp în urmă, și ție și lui Grigore Culian, interviuri de care ați fost atunci deosebit de mulțumiți?


   Adevărul este că Simpozionul Eminescu a fost reușit chiar fără comunicarea ta, Doina dragă, comunicare pe care eu o așteptam cu mare interes pentru discursul tău bazat pe speculare ideatică, de eseu construit pe asociații surprinzătoare. Totdeauna ți-am apreciat genul acesta de inteligență. Încă de la Colocviile revistei “Transilvania” la Sibiu, dacă îmi amintesc de tinerețea noastră. De ce te faci responsabilă de un scandal calculat dinainte și intrat în mass-media? Cum se face că exact ideile vehiculate de tine pe internet ieșeau și din gura d-nei M.R., cu pretenții absurde la deschiderea simpozionului ? Este oare singurul mod în care voi socotiți că mai puteți atrage atenția? De ce discreditezi Simpozionul Eminescu, care a fost strălucit, umplând internetul de calomnii, cu un motiv neconvingător? De ce nu-ți constitui tu cenaclul ori societatea ta, ca să înțelegi ce muncă administrativă presupune organizarea unor evenimente de acest gen? Sigur că la edițiile viitoare ale simpozionului pot fi prezenți și alți eminescologi din țară. Poate că și acum fuseseră invitați, dar.. nu au reușit să sosească. Viitorul poate să ne rezerve surprize plăcute, pe care le aștept cu încredere. Eu voi reveni în țară, ca să închei ultimul meu an de activitate didactică, al 51-lea, dar sper ca voi, aici, să puneți capăt disensiunii acesteia, total lipsite de temei. În unire este puterea!


4. După cum ai repetat în grămada de texte risipite zilele acestea pe Facebook, reproșul că în a doua zi a evenimentului s-a lansat cartea mea AMERICA VISULUI ROMÂNESC, (într-o formulă de prezentare cu totul onorantă, trebuie să recunoști, chiar dacă tu cumpăraseși bilete la un spectacol și nu aveai de gând să participi, așa ca altădată ), era făcut în totală necunoștință de cauză. Motivarea că nu era un moment potrivit, pentru că nu avea legătură cu Eminescu, se dovedește falsă. De unde știi că nu are ? Ai văzut cumva cartea? Și aici -o speculație, dar una nefericită! Aceasta ne deosebește: fără să vezi documentul/recte cartea/ tu îți permiți să scrii despre oportunitatea ei nefundamentat, pe când eu prezint comunicări de istorie literară cu note bibliografice solide, după zeci de zile dedicate cercetării documentelor luate de la sursă. Fără un temei, nu fac afirmații. Dacă ai fi citit măcar CUPRINSUL la cartea mea, vedeai capitole dedicate lui Mihai Eminescu, al cărui nume apare în 60 de pagini. Toți cei care deja citesc cartea, între ei numărându-se și domnul consul general Cătălin Radu Dancu și ministrul consilier dr. Călin-Radu Ancuța, care m-au felicitat tocmai pentru că le-a plăcut ce au găsit în ea, îți pot dovedi că te-ai înșelat când ai afirmat că nu avea ce căuta acel punct în program. Criticul M.N.Rusu în cuvântul său la lansare a formulat ideea că ”este cartea în care ne recunoaștem și ne cunoaștem mai bine”. De aici a pornit interesul pentru imaginea New York-ului românesc văzut obiectiv, din afară. Lansarea nu numai că s-a dovedit oportună, dar a fost un real succes, exemplarele epuizându-se în câteva minute.

5. Mai trebuie să știi că eu te-am prețuit realmente, astfel că în această carte dedicată diasporei noastre americane, despre tine este vorba în poze și texte de pe 8 pagini și este chiar un record. Uite de ce nu voi fi supărată pe tine pentru nemeritata lovitură: cu răutatea ta mi-ai dat o bună idee, ca până la ediția viitoare a simpozionului Eminescu de la New York, din 2019, să selectez studiile mele despre Eminescu risipite în reviste și să vin cu un nou volum. Păzea! Facem un concurs?


       Datul cu piatra în oricine apuci dovedește o disperare, care nu șade bine unei personalități de calibrul tău. Colindă lumea, Doina dragă, ferește-te de ceea ce tu socotești a fi mediocritate, chiar dacă nu este lege să și fie astfel unde pretinzi că ai depistat-o, dar nu cu prețul unui asemenea craval, ce riscă să se întoarcă exact împotriva ta. Și nu te baza pe ideea că oamenii de bună credință vor rămâne dezinformați, aplaudând asemenea faptă reprobabilă, cum speră trioul vostru. Prea mulți am fost acolo la simpozion și filmul făcut există. În curând, el poate fi răspândit împreună cu o carte unde va fi prezentat adevărul despre preotul prof. univ. dr. Th. Damian, care indiferent ce bazaconii susțin niște minți neștiutoare, se cere prețuit de voi, oameni inteligenți trăind românește la New York, și care, mult mai bine ca mine, îi cunoașteți realizările, izbândite în cea mai bună parte pentru comunitate și cu un efort de Sisif, pe care nimeni nu l-ar face cu atâta generozitate și pasiune. De aceea, merită încurajarea mea din proverbul “ Nu mor caii, când vor câinii…!”

                                                                       Anca Sîrghie