Imprints/ Edituri

The Romanian Institute of Orthodox Theology and Spirituality

Lumină Lină. Gracious Light,

Revistă de spiritualitate şi cultură românească    Review of Romanian Spirituality and Culture

click here

Symposium

Proceedings of the Annual Ecumenical and Interdisciplinary Symposium
The Romanian Institute of Orthodox Theology and Spirituality, New York

click here

Romanian Medievalia

Thraco-Dacian and Byzantine Romanity of Eastern Europe and Asia Minor:

From the contents:

Dr. Constantin Trifan, Eminescu şi ziaristica

Ileana Ghiculescu, Eminescu şi Veronica Micle

Dr. Gheorghe Ciumpavu, Aspecte ale personalităţii lui Eminescu

Pr. Dr. Theodor Damian, Ideea de Dumnezeu în opera lui Eminescu

M. N. Rusu, Eminescu - omul enigmatic

Pr. Dr. Theodor Damian, Eminescu pelerin

Lucia Olaru Nenati, Spiritul Bucovinei, componentă esenţială în formarea personalităţii lui Eminescu

Pr. Dr. Theodor Damian, Pesimism şi credinţă în opera lui Eminescu

Theodor Damian, Dorul după Dumnezeu în poezia lui Eminescu

M.N. Rusu, Fotograful E. Pesky şi Bucureştii în timpul lui Eminescu

Lucia Olaru Nenati, Eminescu după un veac de posteritate

Gellu Dorian, Eminescu la el acasă, în pragul aniversării a 150 de ani de la naştere. Perspectiva unei noi ediţii a poeziei lui Mihai Eminescu

Valerian Popa, Eminescu despre artă şi frumos

Constantin Miu, Sacru şi profan în Floare albastră

Zahu Pana, Prima variantă a "Luceafărului"

Constantin Tennyson, Evoluţia graiului de la Eminescu la noi

Dumitru Gh. Constantinescu, Structuri biografice

Theodor Damian, Ortodoxia esteticii morţii în poezia lui Eminescu

Lucia Olaru Nenati, Pe urmele lui Eminescu şi ale marii creaţii în Europa

Prof. Dr. Constantin Miu, Lumina dumnezeiască în Luceafărul

Adrian George Sahlean, Why Translate Eminescu? Expectations and Reality (Confessions of a Meter-and-Rhyme Translator)

Gellu Dorian, Vis cu Eminescu (la Botoşani)

Theodor Damian, Sub semnul învierii

Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, Rugă pentru Eminescu

Cartea de faţă adună între copertele ei toate articolele prezentate în cadrul Simpozioanelor Eminescu, organizate de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi Cenaclul "Mihai Eminescu" din New York, ambele instituţii conduse de preotul şi poetul Theodor Damian, stabilit în USA din anul 1988. Simpozioanele au început să fie organizate din ianuarie 1994, după cu înfiinţarea Cenaclului "Mihai Eminescu" (în 1993).

De-a lungul anilor, în ianuarie şi iunie, simpozioanele au făcut vie prezenţa memoriei poetului Mihai Eminescu la New York, marea metropolă culturală a lumii. Revista Lumină lină / Gracious Light a preluat activitatea revistei Mai am un singur dor, condusă de Theodor Damian, a publicat de fiecare dată selectiv comunicările participanţilor din ţară dar şi din America.

Prezenta carte adună toate aceste comunicări şi este dedicată aniversării a 150 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu.

Antologia nu-şi propune decât să ilustreze prezenţa vie a lui Mihai Eminescu dincolo de ocean, constituindu-se într-un demers pentru o mai bună cunoaştere a vieţii şi operei lui Mihai Eminescu în rândul românilor rezidenţi în Statele Unite ale Americii, şi să impulsioneze pe cei ce doresc să contribuie în mod real la aceasta.

Editorul

Noutatea acestei cărţi semnate de prof. Dumitru Gh. Constantinescu, acum, la început de mileniu, constă în faptul aducerii în faţă a argumentelor privind aspectele religioase reflectate în biografia poetului de către contemporanii săi care l-au portretizat în diferite ipostaze precum şi de către cei ce şi-au exprimat sentinţe asupra vieţii poetului, în general mari personalităţi ale culturii române, dar şi monitorizarea aspectelor religioase reieşite din opera literară şi publicistică a lui Eminescu. Efortul de a clasifica aproape exhaustiv ceea ce s-a scris despre poet de-a lungul anilor de către contemporanii acestuia cât şi mult timp după aceea reprezintă o realizare de remarcat mai ales prin faptul că din toate aceste colaje obţinem un profil mai exact al omului Eminescu, om supus într-un fel canoanelor religiei, nu într-atât însă în a-l descoperi pe Eminescu drept om religios. Poate că profesorul romaşcan a intenţionat să portretizeze un Eminescu sacralizat, dar informaţiile l-au condus mereu spre o realitate pe care nu a putut-o acoperi cu intenţiile sale. De aceea am ales ca titlu al cărţii Religia la Eminescu, acesta exprimând în bună parte ceea ce eforturile culegătorului de informaţii realizează într-un tom impresionant.

Urmând firul biografic secvenţial, de la calităţi la preocupări, autorul acestei cărţi evidenţiază de fiecare dată prin sublinieri caracteristice „omului religios", caracteristici desprinse din sintagmele, cuvintele, tuşeşe etc. realizate de către cei ce l-au cunoscut îndeaproape pe Eminescu. Astfel, autorul cărţii induce în cititor ideea care l-a determinat să creadă că Eminescu nu ar fi putut fi un „om fără credinţă în Dumnezeu", aşa cum, cu vehemenţă, mai susţin unii. Evident, zelul profesorului romaşcan este atât de mare încât, dacă nu ar fi stăpânit de către citatele extrase din diferite cărţi ale unor mari personalităţi care s-au ocupat de viaţa şi opera poetului, ar pica în bigotismul cu care Eminescu nu a avut de-a face. Există un patos şi o fervoare care pun în gardă cititorul cunoscător al vieţii şi operei poetului naţional. Autorul cărţii nu face o sinteză a informaţiilor adunate, ci, utilizând tehnica fragmentării citatelor în folosul obţinerii unei eboşe menite să susţină un anumit capitol sau subcapitol al cărţii, acesta izbuteşte performanţa de-a realiza colaje asemănătoare unei pelicule cinematografice de arhivă. Toate sursele fiind menţionate, se reuşeşte astfel şi o expunere bibliografică cu o plajă extrem de largă. Notele abundă şi susţin ştiinţific demersul acestei cărţi în economia căreia autorul intervine foarte rar cu propriile comentarii, doar cât să realizeze liantul între aceste citate. Este, în acest sens, un experiment care ar putea fi de folos pentru cei ce vor dori în viitor să afle ce contemporani ai lui Eminescu au scris despre acesta, cum au scris, ce imagine a poetului au reuşit să transmită posterităţii. Evidenţa, din acest punct de vedere, este a unei imagini triste, paupere, în contrast cu o minte genială, nesăţioasă în privinţa cunoaşterii, a unei inimi nemulţumite, zdrobite de grijile celor mulţi, a unui suflet zbuciumat. Nu se întrevede nici o clipă de fericire în viaţa poetului. Însă noi ştim că poetul a avut suficiente clipe de fericire, nu însă acelea au avut importanţă în faţa celor ce l-au portretizat. Intenţia autorului este argumentată: doreşte să facă din Eminescu un om religios, supus moralei creştine, mereu în atenţia lui Dumnezeu care i-a dat să sufere aici pe pământ, aşa cum numai celor aleşi le oferă şansa. Din acest punct de vedere, intenţiile autorului acestei cărţi sunt împlinite. Argumentele par a izvorî în susţinerea tezelor sale şi din scrierile eminesciene plivite în acest scop cu o minuţiozitate de real cercetător a unei opere ce oferă de la o lectură la alta noi perspective.

Cartea de faţă poate fi un bun instrument de lucru pentru cei ce vor să studieze viaţa şi opera poetului, fără a emite pretenţii că aduce noutăţi în această privinţă. Noutatea pare a fi aspectele legate de religiozitatea omului şi artistului Mihai Eminescu. Nu e puţin lucru, desigur.

Gellu Dorian