Lumină Lină - 25

MARCEL MIRON

Doru

Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în toamna anului 1966, la întâi octombrie, a adunat pentru anul întâi, clasa a IX – a, 29 de copii în vârstă de 14 și 15 ani. Aceasta era singura școală teologică ortodoxă pentru cele șase județe ale Mitropoliei Moldovei, adică aproximativ patru milioane de creștini ortodocși.

Era la șapte ani după ce regimul comunist din România desființase două treimi din mănăstirile existente, iar din cele rămase, mai ales istorice, personalul monahal de până la 50 de ani femeile și 55 de ani bărbații, fusese evacuat; și la aproape doi ani după ce deținuții politici din țară, patrioți români și creștini, fuseseră eliberați, adică acei care mai puteau merge pe picioare, pentru că marea lor majoritate s-au eliberat prin moarte, luminând din împărăția lui Dumnezeu familiile lor, bisericile pustiite, poporul român cel asuprit, dar și mormintele lor fără de Cruci.

Într-o zi, eram la rând pentru a intra la masă, în fața sufrageriei. Înainte de a intra la masă, toți copiii stăteau la rând, pe clase, în ordine alfabetică. Cinci rânduri. Intrau întâi cei mai mari, care erau împrăștiați strategic prin toată sufrageria, la toate mesele – șefi: la șase elevi, unul era șef și era de obicei din anul cinci.

În amiaza aceea, profesorul de serviciu era directorul, preot Vasile Ignătescu, un om micuț de statură, cu nas roman bine înfipt în obraz, ochii vioi, fața numai zâmbet. Vorbea foarte încet, chiar și când striga, încât nimeni nu-l auzea, dar toți înțelegeam ce spunea, până la ultimul elev.

Damian a ieșit din rând, din față, și a venit la Miron. La litera M eram trei elevi în catalog, pe aceeași foaie: Merticaru, Miron, Muscă, mai târziu, un sfânt vesel – toți sfinții sunt veseli - , un prieten și un cumnat. Mi s-a adresat direct: vrei să fii prietenul meu? Era mai înalt decât mine cu vreo cinci centimetri, părul tuns zero – toți eram tunși chilug -, ochii ușor pieziși și sfredelitori, fața inundată de acnee.

Sfântul părinte Vasile Ignătescu, sfânt a fost până ce a trecut la Domnul, fiind misionar în Canada, în California și apoi acasă, a început să se agite sus pe balcon. Damian aștepta răspunsul, colegii mai mari și mai mici se enervau pentru că în dezordine nu se putea intra la masă. I-am răspuns scurt: da. A plecat imediat la locul lui, la litera D, iar cei din anul cinci au început să urce treptele.

* * *

De atunci am rămas prieteni, chiar și colegi de bancă vreo doi ani.

El vorbea mult, uneori prea mult. Eu tăceam aproape întotdeauna. Ascultam, nu ascultam, el vorbea.

Prin anii terminali scriam scrisori la fete, mai ales după adrese luate dintr-o revistă care promova prietenia. Într-o vreme el scria la vreo șapte – opt fete scrisori lungi de multe pagini. Dar uneia, s-a apucat să-i scrie scrisori de 10, 20, 30, 50, 70, ultima de 99 de pagini.

A vrut să-mi citească acea scrisoare lungă, dar eu i-am spus că știu ce scrie în ea. Cum, tu îmi citești scrisorile? A, nu, stai liniștit, mi-ai povestit-o vorbind! S-a liniștit.

* * *

Cred că de la el a apărut dorința noastră ca să scriem o revistă. Și după discuțiile incipiente și inerente, zbaterile, transpirațiile începutului, a apărut Răsăritul în câteva numere scrise de mână.

Următoarea revistă a scos-o la Lausanne, unde a avut o bursă de studii și apoi a ostenit la Telegraful Român din Sibiu, unde a avut bucuria să lucreze cu mitropolitul cărturar Antonie Plămădeală, un „noptatec”, Doru fiind tot un „noptatec” cum avea să povestească peste ani în balconul casei sale din New York, adică încheiau ziua de lucru pe la ora două dimineața, cum face și azi.

Revista Lumină Lină este iubirea lui cea mai mare. Nu știu să fi iubit pe cineva mai mult, căreia să-i fi închinat mai multă energie, atenție, tandrețe, grijă. Și asta pentru că ea, revista, s-a născut cu mult timp înainte de a-i fi cunoscut pe cei care au fost și îi sunt intimi, soție, copii, nepoți, prieteni.

Această revistă a coborât într-o seară de iunie prin fasciculul de lumină care pătrundea prin vitraliile ferestrelor bisericii Mănăstirii Neamț, Înălțarea Domnului unde, miercuri seara, la slujba de priveghere pentru hramul ctitoriei mușatine, cei peste optzeci de tineri din ultimii ani de curs seminarial, cântau imnul milenar creștin Lumină Lină.

Fumul de tămâie oferea consistență portativului desenat pe razele acelei sfinte lumini de seară, iar noi, tinerii între 18 și 21 de ani, citeam acele note în cheie personală, fiecare după inspirația și idealul lui.

Doru cred că a fost marcat atât de mult de acele momente întât s-a legat pe viață de acea viziune în care a apărut diafana mireasă care acum împlinește vârsta de 25 de ani de când ne caută, ne mângâie, ne soarbe și ne mistuie cu frumusețea și noblețea ei.

Doru este mirele acestei doamne care nu încetează să-l domine pentru că ea, doamna aceasta de stirpe nobilă, naște mereu copii, iar el îi mângâie, îi încurajează, îi laudă, le pune nume precum Adam în rai și îi lasă liberi să rodească fiecare după datul lui.

Dacă ar trebui să-i ofer o cunună și i-o ofer pentru că merită pe deplin, voi scrie pe bentița de sub florile de laur un text pe care toți absolvenții seminarului știu a-l cânta pe note psaltice: „Omule al lui Dumnezeu și credincios slujitor”, dar și mire al distinsei doamne Lumină Lină, felicitări!

MIHALEA ALBU

La un sfert de veac

În urmă cu cincisprezece ani, la New York, lucrând intens – ca redactor șef – alături de cel ce a fondat revista Lumină lină. Gracious Light, scriitorul Theodor Damian, și remarcând faptul că, iată, se împlinea deja un deceniu de la apariție, am avut ideea ca pe coperta revistei să scriem cifra 10. Legat de această ediție aniversară îmi amintesc apoi momentele emoționante când am prezentat-o unui public nummeros la sediul Uniunii Scriitorilor din Chișinău.

A urmat apoi seria cu cifra 20 pe copertă, iar acum, grație tenacității fondatorului, dar și a capacității sale de a coopta alături, în redacție sau în paginile revstei, a unui număr – și mare, și divers – de colaboratori, publicația aceasta de cultură românească (singura în SUA), a ajuns să sărbătorească un sfert de veac.

Citiorii sunt și ei mulți și diverși, atât ca formație, cât și ca răspândire pe tot globul, revista acoperind, prin rubricile sale, teme variate, dar nu variabile – constanța fiind și ea unul dintre atuurile cu care publicația se identifică. Așa sunt Teologie, Studii, Proză, Recenzii, Universalia, Documente, Antologie de cenaclu ș.a., Poezia întrețesând cu semnături de pretutindeni aproape fiecare rubrică. Nu trebuie uitat Fotoalbumul, martor îndeosebi al activității Cenaclului „Mihai Eminescu”, acele „Întâlniri de vineri”, cum inspirat le numise cândva Aurel Sasu, cenaclu înființat și ctitorit cu admirabilă consecvență de Theodor Damian.

În timp, în paginile revistei și chiar ca prezență fizică la cenaclu, unii dintre colaboratori s-au dovedit ei înșiși prezențe constante, redacția menținându-și prietenii literari, invitnd însă mereu alte și alte condeie. Nu e cazul să exemplific, temându-mă de riscul de a omite pe cineva, având în vedere, desigur, numărul mare de semnături. Și nu numai ale unor scriitori români (deși, firesc, aceștia sunt cei mai mulți), ci și al unora cu altă limbă de creație.

Astfel, Lumină lină a devenit, în timp, o revistă cu deschidere internațională.

Am pus și eu o vreme umărul  – începând cu numărul 4 din 2000 – la realizarea ei. De departe acum, colaborez și deschid fiecare ediție cu același interes și aceeași bucurie date de multe pagini interesante.

Îndemn cititorii să le parcurgă. Cu toții, alături de mine, îi îndemn pe fiecare să ureze revistei cât mai  mulți ani, cât mai multe pagini interesante și … cât mai mulți cititori!

În istoria publicațiilor românești Lumină lină. Gracious Light va rămâne. Revista are, cu siguranță, și datorită unicității, un loc de frunte.

DAN ANGHELESCU

25 de ani de Lumină Lină

Lumină Lină. Gracious Light, Revistă de spiritualitate şi cultură românească / Review of Romanian Spirituality and Culture, membră a Asociației Publicațiilor Literare și a Editurilor din România (APLER), publicaţie ce apare la New York sub îngrijirea Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian, împlinește 25 de ani de apariție.

S-au rotunjit două decenii şi jumătate de când această publicaţie a început să se configureze ca un fenomen cu totul aparte. Şi este astfel nu numai pentru că în paginile ei au apărut nume dintre cele mai importante pentru scrisului în limba română, ci şi pentru faptul că, în – pretins revoluţionarul nostru post-decembrism – prin paginile ei, în timp, s-a conturat tot mai ferm un mod, din păcate mai singular, de a gândi şi înţelege starea – şi rosturile – literaturii atât de discutat şi de discutabil. Vreme de mai bine de trei decenii, actualitatea noastră culturală a excelat doar prin incapacitatea de a răspunde exigenţelor acelei paradigme a realităţii schimbate despre care vorbise cândva Marshall McLuhan. Aşa se face că – într-un fel – cu bună (?!) ştiinţă s-a ignorat faptul că exilul literar dobândise dimensiuni de component al unei istorii (literare, dar nu numai!) devenită eveniment verbal. Obstinaţia cu care, în ţară, în interiorul a ceea ce numim Instituţia Istoriei Literaturii noastre s-a continuat (unii spun că s-a organizat) un anumit gen de tăcere, de menţinere în umbră, a acelui fenomen unic în Europa, confirmă aserţiunile istoricului Tony Judt (Reflecţii asupra unui secol XX uitat, Polirom, Iaşi, 2011, p. 11). privind insistenţa perversă „a contemporanilor de /…/ de a încerca din răsputeri mai degrabă să uite decât să-şi amintească.” (Ibid., pp.11, 12).

În viaţa României de după ‘89, revista Lumină lină s-a numărat printre acele puţine, mult prea puţine, publicaţii scrise în limba română care au încercat, şi chiar cu consecvenţă au reuşit să determine o aplecare asupra autenticelor valori literare ale exilului, a particularităţilor lingvistice şi estetice, a singularelor şi tragicelor experienţe politice şi culturale din care scrisul celor băjeniţi şi-a extras determinările. Aşa se face că în paginile ei, au scris/ scriu şi cei (şi despre cei) din exil (câţi au mai rămas), scriu şi cei din actuala diasporă, dar întâlnim şi semnăturile unor condeieri importanţi pentru actualitatea literară din România de azi. La Mulţi Ani Lumină Lină!

IOAN GÂF-DEAC

Lumină Lină la ceas aniversar

Cu aleasă considerațiune și sincere gânduri de bine am onoarea să vă semnalez că Lumină Lină. Gracious Light, Revistă de spiritualitate şi cultură românească / Review of Romanian Spirituality and Culture, ISSN 1086-2366, a peer reviewed publication, indexed and abstracted in World Laboratories and Scientific Resources Index and TLS Arhive, membră a Asociației Publicațiilor Literare și a Editurilor din România - APLER, realizată la New York sub grija și munca directă a Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian, împlinește 25 de ani de apariție.

Profesorul universitar Theodor Damian este o personalitate excepțională a neamului românesc, teolog, doctor în teologie și doctor în filosofie, poet, eseist, remarcabil om de cultură și spiritualitate, enciclopedist și povățuitor, sprijinitor al românilor din America și de pretutindeni.

Lumină Lină este publicată în format carte, în condiții grafice de înaltă ținută profesională, corespunzătoare cu aspirațiile și interesul pentru spiritualitatea și cultura românească autentică manifestate în comunitatea din SUA și de pretutindeni. Revista a fost menționată, recenzată, prezentată în numeroase reviste din țară și din străinătate. Producția editorială reflectată în paginile revistei Lumină Lină nu este ruptă de aceea care se desfășoară în România. Dimpotrivă, revista este direct implicată în orizontul cultural româno-american, iar mișcarea teologică, publicistică și culturală din țară este viu interesată să cunoască opiniile, impresiile și judecățiile de valoare ale românilor de pretutindeni. Revista este distribuită în SUA, România, Moldova, Ucraina, Rusia, Canada, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Franța, Elveția, Spania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Grecia, Cipru, Serbia, Ungaria, Israel, Australia.

Conducerea revistei Lumină Lină, prin Prof. univ. dr. Theodor Damian este pe cale să realizeze întâmpinări de proiecte concrete către Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, Academia Oamenilor de Știință, universități, alte instituții și organizații, care să valorifice arhivele și documentele neprețuite, oportunitățile de nețărmurit interes de a sistematiza, studia, interpreta și înscrie în istoria culturii României aspecte referitoare la literatura, cultura, spiritualitatea și realizările oamenilor români remarcabili, de anvergură mondială, care de-a lungul timpului au avut și au contribuții excepționale în SUA, la cultura și spiritualitatea românească dar şi internațională.

La adresa de site www.romanian-institute-ny.org se pot accesa date și informații extinse, inclusiv ediții ale revistei Lumină Lină în format pdf.

ELENA GURGU

Stimate domnule Ambasador şi Prof. univ. dr. Ioan Gâf-Deac, 

Cererea dvs. mă onorează. Va port şi va voi purta întotdeauna respectul şi prețuirea pentru Omul valoros,  vizionar şi strateg care sunteți. Pentru mine asta veţi rămâne mereu.  Îmi pare rău , însă, ca drumurile noastre nu s-au intersectat mai mult, caci aveam mult mai multe de învăţat de la dvs. Dar, timpul nu este trecut niciodată.

Mă onorează nespus faptul ca fac parte dintre cei care pot aduce un omagiu cat de mic muncii depuse de pr. prof. Th. Damian. Cat îl privește pe preotul prof. univ. dr. Theodor Damian,  cu care am  colaborat destul de mult in perioada in care exista învățământul la distanta la USH, am de spus numai cuvinte de lauda. Răspundea întotdeauna prompt şi rezolva problemele cu repeziciune, deşi ne despărțeau mii de km distanta şi o diferența de fus orar de 7-8 ore. Pentru mine faptele vorbesc, şi nu ceea ce spun oamenii. Vorbele se duc in vânt, dar faptele rămân. Asta este tot ceea ce contează. Iar părintele Damian are cu ce se lauda, din plin. Numai pentru faptul ca a ținut in frâu o întreaga comunitate de romani in SUA şi este enorm de mare lucru. Şi nu oriunde, ci in New York. 

Ştiu cat de utili sunt preoții in afara tarii. Şi nu undeva in Europa, care ne e mai aproape, ci la un ocean distanta şi mii de km. Am avut șansa sa trăiesc trei ani de zile in locuri diverse din SUA, de la sud la nord, şi am văzut  şi trăit personal o astfel de experiență, de roman aflat departe de casa,  deci ştiu ce vorbesc. Doar pentru acest lucru, ca a avut grija de sufletele romanilor plecați la mii de km de casa,  şi preotul Damian merita tot respectul şi prețuirea cuvenite! Ca sa nu mai vorbim de păstrarea vie, in mințile romanilor, a literaturii, culturii şi spiritualității romanești, atât a celor plecați din tara şi stabiliți in străinătate, cat şi a celor născuți acolo. 

In SUA nu se stabilesc orice fel de romani, nu ajung nevoiaşii, caci nu au cum. Ajunge numai o anumita categorie de romani. Dar ceea ce m-a frapat foarte tare la romanii din SUA este ca cei născuți acolo din părinţi romani,  ajunşi totuşi la vârste venerabile, cunoşteau prea puţin despre patria lor, dar, o iubeau nespus!!! Pentru ei, preoții reprezentau legătura cu tara şi cu rudele lor pe care le aveau atât de departe! Şi numai pentru asta, ca a ținut loc de tara, de familie, de rude şi prieteni aflați la mii de km depărtare, părintele Damian merita stima şi respectul cuvenite. 

Ataşat acestui e-mail veţi găsi un mesaj care este adresat părintelui prof. Th. Damian cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apariția primei publicații romanești editata de părinte. Eu nu am avut onoarea sa îl cunosc personal pe prof Damian, de aceea va rog pe dvs. sa ii transmiteți mesajul meu.

O zi frumoasa va doresc, cu multa sănătate întregii familii!

Cu stimă,  

Elena Gurgu

Mesaj de mulțumire la moment aniversar

Stimate domnule Pr. Prof. univ. dr.  Theodor Damian, 

Deși vă despart atâtea mii de kilometri de țara natală, fiind stabilit de foarte mulți ani la New York, inima dumneavoastră continuă să bată și să simtă românește, ca a unui adevărat patriot. Apreciez cu respect și prețuire efortul dumneavoastră neostenit de a ține aprinsă flacăra românismului pentru comunitățile de români de peste hotare,  atât pentru cei care  au plecat din România și s-au stabilit în SUA, cât și pentru  cei care s-au născut departe de patria lor.

Comorile noastre românești, cu o însemnătate deosebită, precum literatura, cultura, spiritualitatea, dar și realizările românilor remarcabili, de anvergură mondială sunt ținute vii în inimile românilor noștri de pretutindeni din SUA datorită eforturilor dumneavoastră neîncetate. Totodată, toate acestea le aduceți la cunoștința lumii întregi, dar în mod special cetățenilor americani, care cunosc atât de puține lucruri frumoase despre România și oamenii ei.

Acum, la ceas aniversar, la împlinirea a 25 de ani de la prima apariție a revistei intitulată Lumină Lină. Gracious Light, Revistă de spiritualitate şi cultură românească / Review of Romanian Spirituality and Culture, ISSN 1086-2366, o revistă recenzată, indexată și ale cărei abstracte apar publicate în World Laboratories and Scientific Resources Index și în  TLS Arhive, membră a Asociației Publicațiilor Literare și a Editurilor din România - APLER, realizată la New York, SUA, vă doresc la cât mai multe publicații valoroase, iar cultura și spiritul românești să dăinuie pururea prin intermediul mesagerilor ca dumneavoastră, care sunteți ca un giuvaer de o valoare inestimabilă.

Așa să vă ajute Dumnezeu și de acum înainte !

Mă aplec în fața dumneavoastră în semn de respect și prețuire, împreună cu sincere mulțumiri pentru ceea ce ați realizat până în prezent.

Cu deosebită stimă și considerație,

Conf. univ. dr. Elena Gurgu, Deputy-Chief Editor al jurnalului Annals of Spiru Haret University. Economic Series, București.

THEODOR CODREANU

Lumină Lină – 25

Dacă îmi aduc bine aminte, despre revista Lumina Lină (Gracious Light), care apărea la New York, sub patronajul părintelui şi scriitorului Theodor Damian, am aflat întâia oară de la părintele-protopop huşean Marcel Miron, colaborator, cu versuri, al numitei publicaţii şi care fusese coleg de seminar, apoi la Teologie, cu eminentul cleric şi om de cultură de peste Ocean. Altminteri, după câţiva ani, aveau chiar să se încuscrească. În acei ani, eram colaborator la o altă revistă românească newyorkeză, remarcabilă şi aceasta, diriguită de regretatul scriitor şi patriot Gabriel Stănescu – Origini. Pe aceste căi neştiute ale Domnului am devenit colaborator şi la Lumină Lină, chiar dacă intermitent.

Cele două reviste au ţinut, ani în şir, trează conştiinţa românească pe mapamond, fiind excelente, ca valoare şi colaboratori, şi mă miră că memoria lor lipseşte din Dicţionarul general al literaturii române, editat de Academia Română prin grija şi coordonarea academicianului Eugen Simion. Proiectul acestui dicţionar, cu totul salutabil, promitea radiografierea literaturii şi revuisticii româneşti, fără discriminări, de pe întreg globul. Ignorarea s-a produs pe fondul semnalării elogioase a celor două publicaţii de către majoritatea covârşitoare a revistelor din Ţară şi de peste hotare. Sperăm ca în noua ediţie, revăzută şi adăugită, eroarea să se fi îndreptat.

Lumină Lină a ajuns, iată, la un sfert de veac de existenţă. Odată cu publicaţia, părintele Theodor Damian s-a impus ca o personalitate de excepţie a culturii şi conştiinţei spirituale ortodoxe, ca profesor universitar, poet, teolog, eminescolog, publicist. A ştiut să adune în colegiul de redacţie şi în juru-i colaboratori de valoare precum regretatul Vasile Andru, prozatorul şi eseistul de anvergură, apoi criticul şi istoricul literar M. N. Rusu, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Gellu Dorian, George Alexe, Ioan Gâf-Deac, Aurel Ştefanachi, Muguraş Maria Vnuck, David Vnuck, Claudia Damian, care a asigurat secretariatul, tehnoredactarea, redactorii Sorin Pavăl şi Andreea Condurache. De-a lungul anilor au colaborat numeroşi scriitori, oameni de cultură, specialişti din ţară şi de peste hotare, între care (citez răsfoind doar câteva numere): Adrian Lesenciuc, Dan Toma Dulciu, Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Georgescu, Sorin Lory Buliga, Langhorne Clemens, Traian Nojea, Ioan N. Roşca, Lucian Costache, Cornelia Suruianu, Stelian Gombos, Ioan C. Teşu, Mihaela Manea Stroe, George Liviu Teleoacă, Aurel M. Cazacu, Constantin Miu, Cristina Tamaş, Marcel Miron, Zenovie Cârlugea, Adrian Gh. Paul, Gabriela Rusu-Păsărin, Mircea Itu, Marian Nencescu, Tudor Nedelcea, Angela Baciu, Nicolae Mareş, Theodor Râpan, Nicolae Dan Fruntelată, Passionaria Stoicescu, Coman Şova, Florentin Popescu, Ion Roşioru Ioana Paloda-Popescu, Ştefan J. Fay, Mădălina Bărbulescu, Dan Chiţu, Valentin Coşereanu, Andrei Zanca, Pr. Dr. Nicolae Nicolescu, Horia Ion Groza şi mulţi alţii.

Laudă tuturor celor care au ţinut cârma revistei, în vremuri mai bune sau mai rele, odată cu un călduros La mulţi ani!

ANCA SIRGHIE 

Lumină Lină, Gracious Light - un sfert de secol in lumina spiritului

Acum când am în mână primele două numere ale revistei Lumină Lină, Gracious Light de la New York în an aniversar, mă întreb cu emoție cum ar fi fost comunitatea românilor din metropola lumii fără această emblematică prezență publicistică. Titlul atât de inspirat al revistei ne poartă cu gândul spre imaginea „lumină lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc” pe care, dacă îmi amintesc bine, monahul Nicolae Steinhardt o socotea cel mai frumos vers românesc când formula interogația admirativă Lumină lină a sfintei slave: mai e alt vers deopotrivă acestuia în limba română? În greacă, adjectivul din expresia „fos hilaron” înseamnă „veselă, jucăușă”, iar traducerea în limba română cu epitetul „lină” îi conferă o mai profundă sugestie semantică și lirică. Ieromonahul de la Cernica, devenit cunoscutul poet Tudor Arghezi, s-a inspirat din același simbol bogat al harului divin (cel ce coboară de Paști la Ierusalim din ceruri), dând expresiei religioase desigur o altă semnificație în poezia sa Lumină lină, studiată și de noi în școală.

Lumina binecuvântată a acestei publicații românești newyorkeze radiază din metropola lumii până spre marginile Terrei, ea fiind expediată spre America, Europa, Australia, ajungând până în Orientul Mijlociu la porțile Ierusalimului din Israel. Desigur că s-ar putea zice că tehnica modernă a comunicațiilor rezolvă acum foarte ușor o asemenea circulație în rețea online, devenită o practică frecventă în lumea publicisticii. În schimb, eu nu cunosc nicio altă revistă românească să fie purtată de la New York, ca aceasta, prin cele mai importante centre ale României într-un colind dedicat dialogului cu scriitorii țării. Este un pelerinaj cultural singular, numit „Zilele Lumină Lină” și desfășurat în peste 20 de ediții anuale. Pretutindeni unde a făcut un asemenea popas, directorul revistei Theodor Damian a oferit gratuit sute de exemplare celor interesați să citească textele frumoase și interesante pe care le-a publicat. La fiecare eveniment literar astfel organizat, unii scriitori s-au arătat interesați să fie publicați în revista de spiritualitate și literatură de la New York. Participând la edițiile de la Constanța, București, Bistrița și organizând pe cea de la Sibiu în 2011, am realizat că aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de zidire culturală ce apropie diaspora americană de țara-mamă.

În America de-a lungul timpului s-au scos multe publicații bisericești, așa cum apare din 1936 și până în prezent Solia, „foaia de zidire sufletească” a Episcopiei Ortodoxe Române din America. Însă targetul și structura revistei Lumină Lină, patronată de The Romanian Institute of Orthodox Theology and Spirituality din New York, SUA, sunt cu totul diferite, ca o publicație în care filosofia creștină și literatura se îngemănează. De aici și o anume elită intelectuală căreia i se adresează, publicul-țintă diferind de cititorii calendarelor și ziarelor românești americane, încărcate cu reclame și anunțuri publicitare, desigur, necesare și acelea.

Directorul acestei reviste unice în diaspora conaționalilor noștri din America, poetul Th. Damian, valorifică dubla sa competență profesională, adică pe cea de preot, care și în prezent păstorește „familia de duminică” de la Capela Sf. Apostoli Petru și Pavel din Astoria, și nu mai puțin calitatea de filosof de rang universitar la Metropolitan College din Manhattanul newyorkez, unde mai scoate alte două reviste științifice, dar acelea în limba engleză.

De un sfert de secol deja, Domnia Sa susține neprecupețit cea mai importantă rubrică a publicației, cea de Teologie, unde eseurile sale se așază pe linia de cumpănă dintre predica liturgică și cursul universitar, totdeauna atent să se conecteze la evenimentele imediate ale vieții Bisericii ortodoxe. Tocmai datorită nivelului asigurat comentariului eseistic, rubrica sa este un popas mereu spornic pentru cititorii revistei.

Iaţă o scurtă prezentare a numărului 2 al revistei pe acest an: În prag de praznic pascal, prin eseul „Învierea Domnului-restaurarea omului” autorul punctează importanța evenimentului major al creștinătății afirmând: „După aducerea omului dintru neființă la ființă și înzestrarea sa cu chipul lui Dumnezeu, Învierea lui Hristos este cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omenirii. Atât de mare încât, copleșiți, ne întrebăm cu psalmistul: „Ce este omul că-ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Ps. 8. 4) Periplul pe care autorul îl propune cititorilor prin interpretarea zicerilor unor înțelepți conduce în final spre concluzia, demnă de reținut: „Învierea Domnului conferă o nouă dimensiune existenței umane, ea echivalând cu o nouă creaţie și generând un nou mod de a concepe lumea și viața, un nou mod de a fi.” Menite să atenueze nota savantă a discursului, lucrarea sculptoriței Viorica Colpacci Mormântul gol ca și psalmii lui Horia Ion Groza (întocmai celor semnați de Pr. Marcel Miron în nr. 1, precedent, al revistei) dau răgazul meditației asupra ideilor din eseul tocmai citit.

Rubrica Studii aduce rodul unor cercetări de Istorie a Bisericii, de obicei foarte bine ancorate științific, cum dovedesc și notele bibliografice temeinic înserate în josul paginilor, suplimentând informația cu date privitoare la sursele documentare folosite. Sub titlul „Adevărul suprem dumnezeiesc: Taina Sfintei Treimi”, Pr. Dr. Nicolae Nicolescu propune cititorilor reflecțiile preotului martir Pavel Florenski. Într-un eseu dens, în care periplul autorului cuprinde popasuri la cugetările unor sfinți părinți ca Vasile cel Mare și Fericitul Augustin, se subliniază importanța gândirii martirului Pavel Florenski, care afirmă „în cuvinte remarcabile inexprimabila profunzime a Tainei Sfintei Treimi”. Ideile sunt susținute de nu mai puțin de 47 note bibliografice, dovedind că preotul martir cu ajutorul matematicii și fizicii moderne „salvează gândirea creștină de la scepticism, psihologism și agnosticism.”

Fie că se încadrează în rubrica intitulată Eminesciana sau este vorba de un studiu, număr de număr exegeza poetului nostru național se completează în mod interesant și consistent. Valentin Coșereanu, printr-o „detectivistică literară” curajoasă, izbutește să editeze Opere. Poezii de Eminescu în vol. I (1866-1876) și vol. II (1877-1883) pornind de la valorificarea spațiului ipoteștean. După o riguroasă documentare făcută la Arhivele Statului din capitală, corelând date găsite la Botoșani, unde același sculptor I. Georgescu a finisat un bust dedicat „poetului nepereche”, Tanța Tănăsescu punctează colaborarea artistului român cu parizianul Louis Martin la ambele lucrări. Astfel, cercetătoarea oferă cititorilor revistei newyorkeze date inedite despre basorelieful lui Eminescu de la Cimitirul Bellu din București. Investigația merge până la descoperirea matriței de ghips a efigiei funerare, pe care a aflat-o în colecția particulară donată Muzeului de Artă Plastică din Câmpulung-Muscel de scriitorul Mihai Tican Rumano, a cărui faimă de călător prin țări exotice merită interesul unor cercetări viitoare. Socotim astfel, pentru că lucrările sale de memorialistică sunt prea puțin cunoscute până în prezent.

Tot literaturii îi sunt consacrate paginile bogate de poezie, dacă am selecta fie și doar numele Mihaelei Albu, de proză în ilustrația Flaviei Topan sau teatru, exemplificat de Dan Ciupitu (cu „Suita Nr.1 în G major pentru violoncel de J. S. Bach”), alături de rubricile Documente și mărturii, Cărți în agora, Recenzii, Reportaje, devenite de mult timp tradiționale în structura revistei. Ca totdeauna, recenzii precum cea a Milenei Lițoiu intitulată „Dumitru Ichim - inovator al limbii și simțirii poetice” sau cea semnată de Ada Stuparu „Considerații lirice-despre poezia lui Dumitru Cristănuș” punctează apariții recente în România ca și în Canada ori SUA. Remarcabilă este recenzia Mihaelei Albu la cartea lui Constantin Eretescu Jurnalul de veghe, ajunsă la vol. 4 (2011-2018), „o frescă a lumii contemporane de dincolo și de dincoace de ocean, o lume în care un intelectual român trăiește, dar o și analizează cu luciditate.” Protagonistul este un perfecționist ce trăiește drama desțărării, după care Țara făgăduinței îl supune la o suferință „a inadecvării”. Între volumele rubricii Cărți în agora, semnalăm Fastuosul album cartografic dedicat Transilvaniei, realizat de Stoica Lascu.

Redactorul-șef SUA, nu altul decât cunoscutul critic literar M. N. Rusu, asigură o mobilitate a rubricaturii, mereu mulată pe conținutul materialelor, selectate de obicei cu mult discernământ.

În sumar este prezentă uneori și rubrica Istorie, care găzduiește în nr.1 al anului XXV, studiul Prof. univ. Th Damian „Mărturii ale implicării Bisericii Ortodoxe Române în evenimentele legate de Unirea Principatelor”. O tradiție remarcabilă a revistei este să aducă prin rubrica Universalia în fața cititorilor poeți reprezentativi ai altor culturi, prin traducerile lui K. V. Twain (Diana Cârligeanu) care a transpus în engleză poezii eminesciene sau Muguraș Maria Vnuck, care a tradus în engleză versuri de Menachem M. Faleh, lor adăugându-li-se ca bun traducător și Ioan Ioniță din Illinois, SUA.

Punctual prezentate sunt personalitățile din rubrica Portret, tot astfel cum Ioan Haineș scrie despre Grupul Literar „Catacomba”: Ioan N. Roșca. Salutăm inspirata prezență a poetei Mihaela Malea Stroe în mai noua rubrică Punctul pe I, unde spiritul ironic din titlul „Degeaba? Da, degeaba!”, pornind de la mesajul concertului cu care colindase țara Tudor Gheorghe, susține diatriba împotriva celor ce nu înțeleg spectrul problemelor cu care se confruntă România postrevoluționară, autoarea îndemnând ultimativ la responsabilizarea conaționalilor ei.

Totdeauna bogat, Fotoalbumul cu ilustrarea evenimentelor „familiei de duminică” din parohia ortodoxă de la Capela Sf. Apostoli Petru și Pavel, este una dintre atracțiile tuturor cititorilor, ca o punere la curent cu evenimentele desfășurate acolo. Semnalăm In memoriam, rubrica ce vădește respectul pentru cei plecați dintre cei vii, ideea fiind pe cât de legitimă, pe atât de generoasă în sine. Poeta Dana Opriță sub titlul „Am făcut teatru din dragoste, nu din frică” a publicat amintirile care o leagă de Ducu Darie (1959-2019), regizorul înzestrat cu un „uriaș talent” și cu o fire prietenoasă, niciodată dezisă. Surpriza mea a fost să-i descopăr pe amândoi liceeni la Colegiul național „Sf. Sava”, unde și eu am fost profesor titular de literatură română în anii mei bucureșteni, drept care am resimțit o discretă emoție rememorativă, citind admirabila evocare. Poate că la rubrica „Aniversări” din nr.1 al anului 2020 personalitatea uriașă a poetului Nichita Stănescu merita mai mult decât cele două poze oferite de criticul literar M. N. Rusu din colecția proprie, chiar dacă acelea sunt de o reală valoare.

Nu avem pretenția de a epuiza toate rubricile acestor numere ale primei părți de an 2020. Nici nu ne-am propus o asemenea exhaustivitate pornind de la faptul că revista nu are o structură rigidă, absolut constantă, ci ea fluctuează în funcție de factura textelor selectate de Th. Damian și M. N. Rusu spre publicare. Pentru aspectul îngrijit al numerelor 1 și 2 din anul aniversar 2020, remarcabile prin corectitudinea formei textelor, ca și pentru modul cum au fost introduse ilustrațiile în pagini, mulțumiri i se cuvin aduse în primul rând secretarului de redacție, preoteasa Claudia Damian.

Ajunsă la redutabila vârstă a sfertului de veac, Lumină lină de la New York se impune în peisajul revuistic românesc ca un caleidoscop în care trecutul se întâlnește cu prezentul în cercetări de spiritualitate și de literatură. În an aniversar, ea continuă să fie o publicație elegantă, în paginile căreia se întâlnesc ambele maluri ale Atlanticului de nord, rezonând în ritmul celei mai autentice armonii. Dialogul diasporei cu țara prin cultură națională, temeinic înțeleasă și promovată, poate oricând să certifice identitatea poporului nostru în spectacolul globalizant al lumii contemporane.

DUMITRU PUIU POPESCU

Bun găsit, doamnă Anca Sîrghie,

Preotul, poetul, omul special Theodor Damian merită toată aprecierea şi considerația lumii românești oriunde  se găsește.

Cu tenacitate şi eforturi neștiute a reușit să coordoneze şi să clădească o lume spirituală de excepție.

Cu dragoste şi prietenie îi dorim ani buni şi de succes în continuare.

Plăcere să citim această recenzie aniversară a d-voastră şi să o publicăm la www.observatorul.com

Sărbători în sănătate şi pace sufletească! La mulţi ani!

PASSIONARIA STOICESCU

L.L., la aniversară

Dacă se zice că „omul sfințește locul”,  atunci de la omul gata sfințit, în trup de plaiurile natale românești, în spirit de ortodoxie și filosofie, în cuget de harul duhovnicesc și în suflet de Poezie, la ce să te aștepți? La toate cele de mai sus îngemănate într-o revistă cu nume de rugăciune liturgică la vreme de Vecernie, pentru că a fost dimineață, și prânz și amiază, apoi seară, când lucrurile s-au  adunat în matcă  și ți-ai  rostit rugăciunea ca pe o alinare a dorului de acasă... Lumină Lină e acest nume al unei reviste ajunse azi la maturitate, 25 de ani de existență, adică o viață de OM, pentru oameni...

Cel care a ctitorit-o este nimeni altul decât Theodor Damian, premiat al Guvernului României, ca una dintre primele 10 mari personalități ale românilor din America, în ultimii 100 de ani, clasându-se  în 2019 printre cei mai valoroși promotori ai culturii românești din New York, Profesor de Filosofie și Etică la Facultatea de Științe Sociale „Metropolitan College of New York”, președinte al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și al Cenaclului literar „Mihai Eminescu” din New York, paroh al  Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din New York, editor al revistei Lumină Lină, Președinte al Filialei Americane a Academiei Oamenilor de Știință din România, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, ziarist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Lumină Lină de la bun început a promovat cultura românească în diaspora din SUA, s-a străduit și a reușit să dezvolte în conștiința românilor de acolo apartenența la neamul și limba română cu toate valorile sale multimilenare, a creat și a menținut constant o punte de legătură între cultura de acasă și cea a românilor americani, în așa fel încât, conform aprecierilor editorului, „să elimine falsa presupoziție că ar exista două sau mai multe culturi românești”, să fie un mijloc de informare și dezbateri asupra problemelor culturale și teologice contemporane.

Grație paletei largi de dimensiuni pe care le întruchipează, Lumină Lină are un conținut  cu totul special: literatură, teologie, istorie, filologie, arhitectură, sculptură, informații culturale, cronica de cenaclu, pagini din exil-emigrație, note și consemnări, revista presei, index de nume etc. Ea înseamnă cu adevărat o publicație ce te ajută să afli multe informații internaționale privind  diverse activități culturale, cărți nou-apărute, ziare, oameni ce colaborează aici, din SUA și România. Valoarea ei nu e doar  informativă și documentară, ci și de sensibilizare sufletească.

Revista este vie, în sensul racordării și reflectării  a ceea ce se întâmplă în România ca activitate spirituală și culturală, teologică și pastorală, de prezentare a literaturii clasice și contemporane. În varii perioade, ea ajunge și în România, în chip de caravană culturală, stabilind concret „poduri” de legătură cu diverse reviste și cenacluri literare din unele zone ale țării. Personal, am avut onoarea de a participa la câteva astfel de manifestări la Sibiu, Giurgiu și Bistrița.

Nivelul ei intelectual și artistic s-a relevat prin ani, grație unor studii și articole de mare diversitate și scrise cu profesionalism, într-un format grafic elegant, depășind stadiul inițial de „buletin” și trecând în acela de „carte”, prin care se promovează spiritualitatea românească pentru un public de largă rezonanță națională și internațională.

Lumină Lină e un soi de manual cu lecții de viață și înțelepciune, lecții de patriotism, lecții de religie. Biserica a fost și a rămas „maica spirituală a neamului românesc”, după cum o percepea Mihai Eminescu. Ea are rolul de a sensibiliza sufletul omenesc, dar mai ales de a-l responsabiliza.

Pe lângă „familia” care îngrijește revista la New York, unde alături de Theodor Damian își dă obolul neprecupețit, distinsa sa Doamnă, presbitera Claudia, trudește o întreagă pleiadă de colaboratori, redactori (în SUA și în România), fotoreporteri, consilieri editoriali, talentați și loiali cauzei înalte a publicației. Și grație lor, revista a ajuns la acest nobil prag de maturitate: un sfert de veac!

„La mulți ani”, Lumină Lină!

„La mulți ani!”, dragă Theodor Damian!

Sănătate, izbândă-n toate și, mai ales,

„La mulți fani!”

MUGURAȘ MARIA VNUCK

Happy Birthday Lumină Lină / Gracious Light,

A Review of Romanian spirituality and culture

This year Lumină Lină / Gracious Light, Revistă de spiritualitate şi cultură românească / Review of Romanian Spirituality and Culture has enjoyed 25 years of continuous publication. It is not an easy thing to keep up with the living flame of spirituality which, first of all, connects on a permanent basis the feelings and the thinking of the Romanians who live across the Ocean with those who still live ‘at home’. It is not an easy thing to maintain the image of foreign writers who have been and who will surely be published in the pages of such a prestigious review which has expressed itself through the seriousness and high quality of its texts and themes.

This publication has been eagerly anticipated by its readers for each issue which is published quarterly. There have been thousands of pages during these twenty-five years. There have been hundreds of writers who have seen with happiness their names and texts published here. There has always been a large variety of topics: theological, Romanian and international literary criticism and history, philosophic essays, prose, poetry, literary translations into and from Romanian, countless book reviews, and the photo album which illustrates an unparalleled activity which has been carried on both in New York through “Mihai Eminescu” literary society and also anywhere in the world.

Lumină Lină / Gracious Light has been ‘the living mirror’ of a continuous activity.

It is the quintessence of a contemporary literary history page displaying books written by Romanian or international writers, personalities who in time have been invited to New York, visual arts, photography or fashion shows.

Thanks to Father and Professor Theodor Damian PhD, its Founding Manager, Lumină Lină / Gracious Light is a review which one can come across and read on all world meridians and parallels. It harbingers outstanding international events, accommodating them with generosity and joy, sharing with academic rigurosity and professionalism the light of their creating word and spirit.

We wish it long life in the future and may its creative light last for ever!

GHEORGHE PÂRJA

Lumină Lină – 25

De vreo două decenii, primesc, pe adresa ziarului nostru, revista de spiritualitate și cultură românească Lumină Lină din New York. Cum am ajuns pe lista de prieteni ai revistei? Scriitorii din Botoșani, prezenți an de an la Serile de Poezie de la Desești, m-au recomandat întemeietorului revistei, teologul și scriitorul Theodor Damian, cu rădăcini natale în Botoșani. După studii de teologie și filosofie în țară și străinătate, grație sfatului marelui mitropolit cărturar Antonie Plămădeală, teologul Theodor Damian obține o bursă de studii în America. La împlinirea studiilor, se stabilește într-o aripă a celui mai orgolios oraș american – New York unde începe marea aventură a zidirii spiritului românesc peste Ocean. Fără nicio exagerare, el este misionarul de vocație! A pus o bornă luminoasă unde s-a stabilit. Strălucita împlinire profesională a mers mână în mână cu ctitorirea unor instituții de cultură cu impact în lumea românească americană.

Fondează Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și Cenaclul literar „Mihai Eminescu”, din New York. Este paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel,” Astoria – New York, unde părintele-întemeietor face cunoscută teologia ortodoxă română prin prelegeri și simpozioane teologice. În prezent, este și profesor emerit la Metropolitan College din New York. În urmă cu două decenii și jumătate, teologul și scriitorul Theodor Damian înființează revista Lumină Lină (Gracious Light), periodic trimestrial de cultură și spiritualitate românească, o voce recunoscută, de referință a culturii românești din America.

Revista are rubrici de teologie, critică literară, poezie, proză, unde publică atât autori din România, cât și din diaspora românească din SUA și alte țări. Revista este destinată comunităților românești din 23 de țări – 19 țări europene, America, Israel, Canada și Australia. Într-un interviu, părintele Damian descifra semnificația numelui revistei: „Am căutat o denumire care să îmbine armonios ambele dimensiuni urmărite – teologia și literatura. Expresia sună lin, frumos, dulce, armonios, ca o scurtă melodie plăcută urechii și inimii. Lumină Lină este și numele unei rugăciuni liturgice la slujba de seară – vecernia. Pentru noi, cei trăitori departe de țară, titlul sună ca o rugăciune, ca o alinare a dorului de casă.”

Prima întâlnire cu părintele Theodor Damian, pe pământ românesc, s-a întâmplat, cu câțiva ani în urmă, la Mănăstirea Bârsana. Nu uit nici astăzi, în drum spre sfântul lăcaș de pe Iza, am fost cucerit de fireasca emoție a întâlnirii. Atunci am constatat amândoi că ne cunoșteam din lecturi reciproce, dar nu ne știam. Așa mi s-a întâmplat și cu academicianul Nicolae Dabija, la un pod de peste Prut. Acolo, în sala de conferințe a mănăstirii, am luat seamă de dimensiunea teologică a părintelui, de inflexiunile unei voci care onorează altarul. Vremea a trecut, eu primeam cu rigoare revista în Maramureș, prezentând conținutul ei cititorilor Graiului. Nu uit că părintele Damian a trecut și pragul redacției noastre.

A venit vremea să trec și eu Oceanul, la prima întâlnire cu Marco. Acolo, pe pământ american, am luat legătura cu părintele Damian. Am fost invitați la sediul revistei. Așa am ajuns de două ori, dimpreună cu Viorica și Horațiu, în acea agora românească, sfințită de un spirit ziditor. Într-o aripă a celui mai orgolios oraș american, un român a învățat cum se prind rădăcinile cu folos într-un loc străin, care devine a doua patrie. De neuitat rămâne reîntâlnirea, acolo în Astoria newyorkeză, cu criticul literar M. N. Rusu, redactorul-șef al revistei, prieten din studenția mea bucureșteană. Revista demonstrează cum poți aduna în jurul tău români pe care destinul i-a stârnit din țara natală.

În rândul preoților misionari, Theodor Damian face o figură aparte. Este un păstrător de identitate, un slujitor al altarului, dar și al celui academic. Prin fondarea revistei Lumină Lină, s-a zidit un lăcaș de suflet, cu o putere de iradiere în lumea americană a valorilor de spiritualitate creștin românească. Teologul și scriitorul, cu multe cărți, a fost desemnat, recent, una dintre primele zece mari personalități ale românilor din America. Cuvintele par ceremonioase la o aniversare, cum este firesc, dar ca unul care am fost cuprins în calendarul unor realități evidente din destinul revistei depun mărturie că într-o aripă a celui mai orgolios oraș american, New York, această publicație, unică în felul ei, iradiază în lumea românilor tocmai lumina lină necesară rezistenței noastre oriunde ne-am afla.

Scriitorul și teologul Theodor Damian este legat de Maramureș prin prieteni, dar și prin colaborarea la revistele Nord Literar și Cronica satului Desești. Am în față numărul pascal al revistei aniversate. Directorul ei, părintele Damian, scrie un editorial adecvat acestor zile: Învierea Domnului – restaurarea omului. Din partea Maramureșului, La mulți ani, Lumină Lină!

NICOLAE MAREȘ

Cuvânt de recunoștință și îmbărbătare

De peste ocean, de unde ne-au parvenit în ultima vreme vești atât de triste, neliniștitoare privind ravagiile pe care le face coronavirusul pe continentul american, am primit și o veste frumoasă, îmbucurătoare, dătătoare de speranțe. A văzut lumina tiparului, la a 25 aniversare de la apariție neîntreruptă, revista de cultură și spiritualitate românească: Lumină Lină. Am în faţă primele două numere din 2020 de mare ținută intelectuală, rod al activității neobosite desfășurată de colectivul redacțional, condus de Părintele prof. univ. dr., poetul, Theodor Damian, de redactorul șef, publicistul, criticul și istoricul literar, M. N. Rusu și alții. Răsfoind cele două numere dense, în care întâlnim semnăturile unor importanți creatori din SUA și din România, ne convingem ușor, și de data aceasta, că revista apărută la NY este o publicație de frunte a revuisticii românești din ultima vreme, a cărei ținută este demnă de toată lauda. În acest moment aniversar, dorim ca lumina ei lină pe care o aduce de un pătrar de veac în sufletele românilor din America și a celor din țară să devină tot mai strălucitoare, plină de învățăminte și dătătoare de speranțe, de realizări și încurajări. Fie ca ea să rămână în continuare suflet din sufletul nostru acasă și peste ocean.

Editorialul semnat de Sfinția sa Prof. Dr. Theodor Damian, cu prilejul Sărbătorilor Pascale: „Învierea Domnului – restaurarea omului”, atât de actual în acest an, inspirat de canonul Învierii, ne arată că „atât prin Naștere, cât și prin Cruce, dar mai ales prin Înviere, Mântuitorul Hristos demonstrează că într-adevăr la Dumnezeu nimic nu este cu neputință (Luca 1, 37), că incredibilul devine adevăr, că imposibilul devine posibil. De aici şi concluzia patristică din text: „Când calea ți se pare imposibilă, fă din imposibil o cale”.

Revista Lumină lină o face din plin. Să laudăm, așadar, împreună cu frații noștri cei dragi din America pe Cel ce ne-a trecut de la moarte la viață și de la pământ la cer, mărturisind cu apostolică încredințare că Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!, frați și fii români americani, atât de apropiați de țara de obârșie și fideli țării de adopțiune – așa cum îi stă bine unui cetățean din mileniul al III-lea.

ION HAINEŞ

Lumină Lină/Gracious Light

Revistă de spiritualitate și cultură românească, an XXV, Nr. 1, ianuarie-martie 2020,

New York, Director: Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian

Ca de obicei, revista se prezintă la un înalt nivel intelectual și artistic, prin studii și articole de o mare diversitate, într-un format grafic elegant, prin care se promovează spiritualitatea șu cultura românească pentru un public de largă rezonanță națională și internațională.

Revista se deschide cu un excelent eseu al Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian, intitulat „Clipa, tren spre veșnicie, o meditație liturgică”, pe tema raportului dintre vorbire și fapte, a raportului dintre oameni, dintre oameni și Dumnezeu. Eseul poartă un memorabil motto din lirica norvegiană, o lecție de viață și de înțelepciune, care ne amintește cum să învățăm din tot ce ne înconjoară, de la pietre, de la soare, de la toate, pentru a putea trăi în veci!

„Fapte, nu vorbe”, se spune. Cuvintele sunt importante, dar mai importante sunt faptele.

Un cuvânt este expresia unui gând, iar păcatele pot fi făcute și cu gândul, nu numai cu vorba sau fapta. Când spunem „prietenul la nevoie se cunoaște”, ne gândim în primul rând la faptele sale. Fapta este temelia oricărei relații.

La Judecata de Apoi, criteriul principal este fapta făcută către aproapele nostru și față de Dumnezeu. Fapta bună este criteriul mântuirii. De aici, o întreagă morală, etica aproapelui. Aceasta trebuie să fie o atitudine permanentă. Biserica are rolul de a sensibiliza sufletul omenesc, de a-l responsabiliza. „Trăiește-ți clipa”, carpe diem, dar nu oricum, ci plenar, frumos și moral, pentru că ea, clipa, este scara de urcare în trenul veșniciei.

Într-un amplu și documentat studiu, Dr. Vasile Mărculeț face „Considerații privind situația și statutul Bisericii Ortodoxe din Transilvania între ultimul sfert al secolului al XIV-lea și începutul secolului al XVI-lea”.

În eseul următor, Theodor Damian demontează, cu argumente, interpretările îndoielnice ale lui George Bălan pe seama poeziei lui Eminescu. Eseistul descioperă contradicții și confuzii în comentariile lui George Bălan, care pornește de la un plan prestabilit ce nu se suprapune peste datele reale ale biografiei poetului.

Tanța Tănăsescu aduce „Date inedite despre basorelieful lui Eminescu de la Cimitirul Bellu din București”. După cercetări îndelungate, ea face un scurt istoric al acestui monument, declarat obiect de patrimoniu. Prietenii și cunoscuții lui Eminescu (Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, I. C.  Negruzzi, A. Chibici-Râvneanu, Teodor G. Rosetti ș.a. ) au hotărât să ridice acest monument funerar (20 oct. 1890). În 1892, sub efigia realizată de sculptorul I, Georgescu, e adăugată o placă de bronz cu un citat din lirica eminesciană. I. Gergescu este autorul basoreliefului cu chipul poetului. I. Georgescu va realiza un alt monument dedicat lui Eminescu, amplasat la Botoșani și inaugurat în 1890. Acesta precede realizarea efigiei de pe mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu (1892).

Totodată, autoarea inventariază, pe scurt, busturile dedicate lui Eminescu (până în 1909): unul din ghips (1889, realizat de Filip Marin, amplasat în incinta Ateneului Român) și trei busturi din bronz: la Botoșani,1890, autor I. Georgescu, la Dumbrăveni, realizat de sculptorul Oscar Spate (1892) și cel din București, amplasat în grădina din fața Ateneului Român, autor I. Georgescu.

În cadrul rubricii Documente și mărturii, cunoscutul critic și istoric literar M. N. Rusu dezvăluie un text inedit al scriitorului Ștefan J. Fay (1919-2009), despre care știm foarte puține lucruri. Criticul ne promite un comentariu în numărul viitor al revistei. Îl așteptăm.

Criticul literar Marian Nencescu prezintă cartea profesorului-academician Alexandru Surdu De la Marea Unire la România Mare (2019), „o sinteză culturală și istorică unică în peisajul publicistic românesc contemporan”, plecând de la parabola creștină în care Dumnezeu le dăruiește românilor „darurile Firii, ape și sare, pământuri mănoase și ierburi de leac, la care vecini poftitori au râvnit de-a lungul vremurilor”. Criticul trece în revistă, pe scurt, opiniile unor cercetători de prestigiu care au scris despre Războiul pentru Întregirea Neamului, ca: Mircea Vulcănescu, Constantin Kirițescu, Regina Maria, Marghiloman, I. G. Duca, Radu Rosetti, Nicolae Iorga.

Criticul intră în polemică cu istoricul Lucian Boia, proaspăt Cavaler al Ordinului de Merit de la Budapesta, care susține fără să clipească: „Calea europeană nu înseamnă revenirea la vechile frontiere, ci are ca țel final dispariția frontierelor”.

Cartea profesorului Al.Surdu este un memento și un avertisment. Ce s-a întâmplat se va repeta dacă românii nu vor înceta să cedeze: teritorii, zăcăminte, populație, suveranitate. Dacă vorbim despre sufletul românesc, trebuie să-i avem în vedere pe toți românii. Cartea este, în același timp, o călăuză , este „Drumul Crucii Noastre, luminată de voința divină”.

La capitolul Aniversări, este menționat numele lui Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești - 13 decembrie 1983, București) și se publică două fotografii.

Un excelent pamflet la adresa denigratorilor lui Tudor Gheorghe, protagonistul spectacolului Degeaba 30, este scris de Mihaela Malea Stroe. Autoarea demontează cu luciditate și ironie cu argumente imbatabile, toate acuzele care i s-au adus celebrului interpret, spulberându-le pe rând, făcându‑le ridicole, ca și pe autorii lor, celebri anonimi, cărora nu le dezvăluie identitatea, dar noi știm cine sunt! Să-l acuzi pe Tudor Gheorghe de ceaușism, de nostalgii comuniste, de naționalism extremist, este o inepție. Spectacolul lui e o superbă lecție de patriotism, iar critica adusă prezentului, într-o manieră artistică unică, inconfundabilă, nu înseamnă o nostalgie a comunismului, ci, dimpotrivă, o afirmare a unui crez, un avertisment dat politicienilor actuali, un semnal de alarmă la adresa unor realități social-politice , pe care le-am trăit și le trăim.

Într-un alt eseu, „Mărturii ale implicării Bisricii Ortodoxe Române în evenimentele legate de Unirea Principatelor”, Theodor Damian evidențiază rolul Bisericii Ortodoxe și al reprezentanților ei în lupta politică și socială de unitate națională care a culminat cu unirea românilor din Moldova și Țara Românească din 1859. El aduce trei mărturii unioniste prin care se subliniază noblețea neamului nostru (din cele mai vechi timpuri, de la Burebista și Decebal), conceptul de nație, ideea demn ității naționale, unitatea de gândire și de simțire între românii din toate provinciile românești. Este vorba despre Arhimandritul Neofit Scriban, rectorul Seminarului teologic de la Socola, Iași, 1856, despre Mitropolitul Sofronie Miclescu, președintele Adunării elective din Moldova, și despre Mitropolitul Țării Românești, Nifon.

Biserica a fost, așa cum spunea Eminescu, „maica spirituală a neamului românesc”. Ea a avut un rol fundamental în marile evenimente care au decis soarta poporului român în istorie.

La capitolul In Memoriam, Theodor Damian îl evocă pe Acad. Vasile Cândea, M. N. Rusu, pe Ilie Constantin (1939-2009), Dana Opriță, pe Alexandru Darie.

Revista mai cuprinde poezii, proză, aforisme, traduceri, recenzii, reportaje, semnate de Marcel Miron, George Filip, Eugen Popin, Dan Anghelescu, Mihaela Albu, Flavia Topan, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Elena Mitru, Lora Levițchi, Victor Teișanu/Lucia Olaru Nenati, Horia Ion Groza, Lucreția Andronic, Alexandra Roceric, Menachem M. Faleh, Odile Cojoacă, Marilena Belu-Capșa, Raisa Plăieșu, Adrian Dinu Rachieru, Milena Litoiu, Raluca-Nicoleta Uilean (Isciuc), Mariana Terra, Ioan N. Roșca.

Un bogat album foto ilustrează numeroasele activități culturale și literare ale cenaclului literar „M. Eminescu” din New York.

Revista Lumină Lină/Gracious Light, An XXV, Nr. 2,

Aprilie-Iunie 2020, New York

Revistă de un înalt prestigiu literar și artistic, Lumină Lină/Gracious Light promovează spiritualitatea și cultura românească, pentru un public de largă rezonanță națională și internațională. O tematică bogată și diversă, colaboratori de o mare competență profesională, o ținută grafică elegantă caracterizează și acest număr.

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian, directorul revistei, publică, în deschidere, un eseu „Învierea Domnului - restaurarea omului”, cu un citat din Canonul Învierii: „Acum toate s-au umplut de lumină,/ și cerul și pământul și cele dedesubt”. Un excelent eseu , care ne invită la meditație, la înțelegerea mai profundă a semnificației Învierii Domnului, căci, așa cum subliniază autorul, „Învierea lui Hristos este cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omenirii”. Nimic nu întrece în importanță această dimensiune extraordinară. Învierea Domnului este poarta deschisă de Dumnezeu pentru restaurarea omului. Este vorba despre reașezarea omului, revenirea sa la condiția inițială pe care a avut-o în Împărăția lui Dumnezeu. În acest context, este amintită parabola fiului risipitor . Dumnezeu trimite pe Fiul Său cel unul născut după omul căzut, rătăcit, ca să-i aducă aminte cine este, de unde vine, unde îi e locul și ce să facă pentru a ajunge acolo. În Răstignirea Sa, Iisus arată dragostea totală, până la sacrificiul suprem, a lui Dumnezeu față de om.

Învierea Domnului răspunde celei mai vechi aspirații a sufletului omului:nemurirea. Învierea Domnului conferă o nouă dimensiune existenței umane, ea echivalând cu o nouă creație și cu un nou mod de a concepe lumea și viața.

Pr. Dr. Nicolae Nicolescu publică un eseu savant despre „Adevărul suprem dumnezeiesc: Taina Sfintei Treimi”. Autorul face comentarii ample despre Adevăr şi deofiinţare în taina Treimică, plecând de la reflecţiile preotului martir Pavel Florenski. „Adevărul suprem dumnezeiesc, Dumnezeu întreit în persoane, constituie cheia de boltă a întregii gândiri teologice și filosofice”, spune el.

Dogma Treimică este punctul de plecare al filosofiei consubstanțialității și principiului de bază pentru înțelegerea științei și teologiei. Iată ce spune Pavel Florenski despre Adevăr: „Adevărul este contemplarea de Sine, printr-un Altul într-un Al Treilea: Adevărul Tatăl, Fiul și Duhul”. Iar în altă parte: „Adevărul este un infinit act treimic în unitate, o singură esență în trei ipostazuri”. Dumnezeul trinitar sau Adevărul care se autoevidențiază este actul substanțial al iubirii.

Sfinții Părinți au arătat că în Dumnezeu, deși există o singură ființă, sunt trei persoane și că unitatea ființei nu nimicește treimea persoanelor și nici Trinitatea nu suprimă unitatea. Ei ne învață că cele trei persoane, fiind veșnice, au una și aceeași esență. Esența lor nu este împărțită și ele nu o posedă numai parțial, ci total. Ființa lui Dumnezeu este însăși dumnezeirea lui.

Treimea în unitate și Unitatea în Treime este adevărul dumnezeiesc  atotcuprinzător și, prin întruparea Fiului, adevărul veșnic dumnezeiesc devine adevăr mântuitor, salvator pentru existența omenească în Biserică. Prin unitatea Treimii se pătrunde de sens întreaga existență.

Într-o excelentă confesiune, Valentin Coșereanu face o mărturisire despre cercetările sale inedite privind opera lui Eminescu, prin descoperirea unei tehnici eminesciene a repetiției, în sensul că același portret/pasaj apare în creații diferite. El dezvăluie relația de prietenie cu eminescologul Petru Creția și stimulentul pe care i l-a dat acesta,

încurajându-l să finalizeze cercetările, analizând raportul biografie-operă, dintr-o nouă perspectivă, ceea ce autorul a și făcut. Respectând principiul cronologic, autorul a împărțit pe capitole tematica ipoteșteană, realizând prima ediție integrală a poeziei lui Eminescu, recent apărută în prestigioasa colecție de Opere fundamentale de la Academia Română.

Criticul literar Marian Nencescu face o analiză a prozei eminesciene, pornind de la ideea arheului eminescian , de la poveste la ființă. Eseul începe cu un citat celebru din Sărmanul Dionis (1872), descriind decorul sordid în care poposește Dionis, al cărui portret fizic seamănă izbitor cu acela al poetului. Eroul face speculații despre subiectivitatea spațiului și a timpului și despre relativitatea dimensiunilor lor. Ideea vieții ca vis se definește de la început și evadările eroului (în vis, în fantastic, în spațiu, în timp) sunt atât de frecvente încât planurile se confundă, nu mai știm exact granițele dintre real și fantastic. Dionis este un erou tipic romantic. Portretul fizic, de o frumusețe demonică, e desenat în maniera portretelor romantice eminesciene cunoscute. El seamănă cu Ieronim din nuvela Cezara, tipul demonului, sau cu eroul din povestirea Archaeus.

De altfel, motivul demonului este frecvent în proza eminesciană, el, demonul, fiind o natură complexă, reflexivă, un cugetător, un sceptic, care caută răspunsuri la întrebări fundamentale. Un astfel de erou este și Toma Nour din romanul Geniu pustiu, tipul demonului, al îngerului căzut. Profetul, titanul, demonul, geniul , arheul sunt simboluri frecvente ale prozei eminesciene.

Ideea metempsihozei l-a urmărit pe Eminescu și în marea nuvelă postumă Avatarri faraonului Tla, unde prozatorul romantic își manifestă aceeași vocație pentru fantastic, vehiculând motive și atitudini care vor deveni o permanență pentru întreaga sa creație:evadarea din real în ideal (în vis, în oniric), din efemer în etern, nostalgia absolutului, a esenței arhetipale.

Cunoscutul critic și istoric literar M. N. Rusu publică câteva texte inedite ale scriitorului Ștefan J. Fay (1919-2009), scriitor și patriot român de origine nobiliară secuiască. Textele publicate evidențiază un talent autentic, o sensibilitate aparte și un stil concis, de mare expresivitate.

Stoica Lascu prezintă, pe scurt, un Fastuos album cartografic dedicat Transilvaniei, Historia Transylvaniae. Transilvania în cinci secole de cartografie. Autori Adrian Năstase, Ioan-Aurel Pop, Mihai Gribincea, Editura ICR, București, 2018.

Mihaela Albu face o cronică a cărții lui Constantin Eretescu, Turnul de veghe. Jurnal de exil IV,  „o frescă a lumii contemporane de dincolo și de dincoace de ocean, o lume în care un intelectual român trăiește, dar o și analizează cu luciditate”. Autorul „dă seamă de toate câte sunt: evenimente politice, climatice, obișnuite, diverse întâmplălri semnificative (sistemul medical, sistemul de învățământ universitar etc.), detalii despre scriitorul însuși, despre bucurii și, mai ales, tristeți, prilejuite de condiția exilului, singurătatea emigrantului într-o lume căreia nu îi aparține, pe care nu o înțelege, drama emigrantului al cărui gând e permanent acasă, la oamenii dragi”.

Criticul și istoricul literar Ion Haineș publică un eseu despre poezia lui Ioan N. Roșca, poet delicat și sensibil, care meditează la sensurile existenței.

Totodată, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani, redacția revistei îi adresează călduroase urări de La mulți ani şi îi tipărește cinci poezii.

Un excelent eseu, pe marginea expresiei „românii - un popor de proști”, semnat de Mihaela Malea Stroe.

În rest, revista publică poezii, proză, teatru, cronici de carte, recenzii, aforisme, traduceri, documente și mărturii, semnate de Horia Ion Groza, Mihai Babei, Andrei Zanca, Corneliu Zeană, Flavia Topan, Dan Anghelescu, Viorel Dianu, Elena Mitru, Mădălina Bărbulescu, Dan Ciupitu, Marian Vișescu, Vasile Rojneac, Nicolae Mareș, Passionaria Stoicescu.

DOREL COSMA

Lumină Lină – 25 de ani. La mulți ani!

Revista Lumina Lină împlinește 25 de ani de activitate . O perioadă de largă promovare spirituală care se împletește cu numele marelui om de cultură – părinte, profesor, scriitor, poet, critic literar – Theodor Damian. Am avut bucuria și onoarea de a-l cunoaște pe fondatorul revistei și al Cenaclului literar, atât în România cât și acasă, la Domnia Sa, în, New York. Încă de la bun început am citit în ochii lui Doru (așa cum îi spun prietenii lui Theodor Damian) o îmbinare extraordinară a preotului cu scriitorul și dragostea de oameni. Lumina lină s-a coborât parcă asupra sufletului acestui om care, la rândul său, o răspândește cu atâta căldură și bunătate. Am avut marea onoare de a citi în cenaclul pe care Domnia Sa îl păstorește. I-am cunoscut pe oamenii minunați care-l înconjoară și care, categoric, au împrumutat din frumusețea sufletească a mentorului. „Familia de duminică”, cum extraordinar o caracterizează Doru Damian, ne-a primit și pe noi cu mare deschidere sufletească. Pășeam pentru prima dată pe pământ american și evident că emoțiile erau puternice. Primiți cu atâta căldură și dragoste frățească, românească, emoțiile au trecut și am început să ne simțim ca acasă. Acolo, acasă la Doru, am simțit din nou Lumina lină care s-a coborât asupra noastră. Cu permisiunea gazdei am putut cotrobăi prin superba și încărcata bibliotecă, prin revistele și ziarele vremii, unde evident, la loc de cinste, am găsit Lumină Lină. Tematica variată cuprinzând teme teologice, documente, studii, poezie, proză, critică, recenzii, aniversări etc. te impresionează încă de la prima lecturare.  Ca scriitor nu poți să nu-ți dorești să-ți apară numele în aceste prestigioase pagini. Cu atât mai mare a fost bucuria noastră când ne-am regăsit printre prozatorii, poeții prezentați în cadrul acestei reviste, iar publicaţiei noastre Conexiuni fiindu-i acordată chiar o atenție deosebită. Mulțumesc, Doru, pentru deschiderea cu care privești colaborarea literară de dincolo și dincoace de Ocean. Apărută sub egida Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, Capela Sf. Apostoli Petru și Pavel din New York, revista Lumină Lină reprezintă  un stâlp puternic românesc ancorat în realitatea americană. Căci, cine se mai gândește astăzi la cultura, literatura adevărată, românească? Iată că Doru Damian, fără să-l împingă nimeni de la spate, vorbește deschis și sincer tuturor americanilor despre adevărata față a românului. Lumină Lină  și părintele Theodor Damian fac cât 20 de ambasade la un loc. Aceștia sunt adevărații noștri ambasadori pe care trebuie să-i respectăm și să-i prețuim. Cuvântul lui Doru Damian se aude pretutindeni, și din altar, și din literatură, și din Lumină Lină, iar cuvântul lui este plin de dragoste pentru semeni, de dragostea lui de țară și de viitorul neamului nostru.

La mulți ani – Lumină Lină!

La mulți ani – Theodor Damian!

FLAVIA TOPAN

Un sfert de veac la New York

În 2015, New York-ul mi se desfășura sub ochi ca un spectacol straniu, dar, în același timp extrem de cunoscut. Times Square - un loc pe care îl văzusem de atâtea ori în filme - părea familiar. Însă nimeni nu m-a pregătit pentru ce înseamnă New York-ul cu adevărat: un conglomerat eclectic de singurătăți. O metropolă a celor exilați.

În tot peisajul american, din New York, viețuiește, de 25 de ani, o insulă de spiritualitate și cultură românească: revista Lumină Lină, condusă de părintele-profesor Theodor Damian. Din colegiul de redacție fac parte M. N. Rusu (redactor șef SUA), Mihaela Albu (redactor șef România) și Claudia Damian (secretar de redacție).

În timp petrecut acolo, am avut ocazia de a cunoaște o parte din oamenii care, de un sfert de veac, depun efortul sisific al editării și publicării acestei reviste. M-am întrebat de atunci, adesea, care este combustibilul ce alimentează, neîntrerupt de 25 de ani, neostenita muncă a oamenilor din spatele acestui proiect aproape ireal. Spun „aproape ireal” pentru că un cititor din România nu își poate închipui adversitățile și obstacolele pe care trebuie să le depășești pentru o asemenea realizare. În schimb, predicile părintelui Theodor Damian oferă o parte din răspuns: „când calea ți se pare imposibilă, fă din imposibil o cale”, spune el, citându-i pe Sfinții Părinți.

Peste cealaltă parte a răspunsului am dat întâmplător, hoinărind cu gândul prin altă parte. Cu experiența americană în minte, am parcurs volumul lui Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice. Contemplând natura fundamental interogativă a omului, Alexandru Dragomir lansează ipoteza că „istoria filosofiei este istoria întrebărilor care revin și a răspunsurilor care trec”.

Mi-am dat seama atunci că, în fapt, paginile revistei Lumină lină răspund la toate dorurile celor departe de țară. Astfel, timp de 25 de ani, întrebarea a rămas aceeași, netulburată de creuzetul cultural american: poate sufletul să fie trimis, cu adevărat, în exil?  

În încercarea de a răspunde, revista devine suma splendidă a unor identități contradictorii.  E istoria vocilor dorului de aici și a vocilor realității de dincolo. Cei care semnează în paginile revistei Lumină Lină și-au asumat în mod roditor exilul. Departele s-a transformat în leagăn al dialogului cu sinele. Iar oaza de cultură și spiritualitate românească de la New York – revista Lumină Lină -  este locul unde se întâlnesc, într-un cor armonios, gândurile celor care își caută încă un loc în marea singurătăților lumii de-acum.

Jón Kalman Stefánsson contemplează, la un moment dat, puterea cuvintelor și a comuniunii autentice dintre oameni și conchide că „vorbele au, unele, darul să schimbe lumea și puterea să ne mângâie și să ne șteargă lacrimile (…) când zilele sunt potrivnice și nu mai știm dacă mai trăim sau am murit deja”.

În aceeași notă, în fața unei realități care ne asediază în permanență, „vorbele” regăsite în paginile revistei Lumină Lină aduc, de peste ocean, alinare și certitudinea că prăbușirea în noi înșine și furtunile sufletului vor învia lumi interioare pe care le credeam pustii. Poate că e un gând de care omenirea are nevoie acum, mai mult ca oricând.

E adevărat că nu putem măsura timpul interior al sufletelor noastre – acolo unde se petrece viața adevărată. Însă la ceas aniversar, la 25 de ani de existență, se cuvine să ne îndreptăm cu un gând de recunoștință pentru păstrătorii culturii românești din New York: revista Lumină Lină și cenaclul literar „Mihai Eminescu”.

MAXIM MORARIU

Revista Lumină lină de la New York, la ceas aniversar

Înfiinţată în urmă cu două decenii şi jumătate de părintele Theodor Damian, azi profesor emerit la Metropolitan College din New York, revista Lumină lină, periodic trimestrial de cultură şi spiritualitate românească,a devenit o voce de referinţă a culturii româneşti de peste ocean. Beneficiază deja de două monografii, are un colegiu de redacţie internaţional, compus din mai-sus pomenitul fondator, M. N. Rusu, Mihaela Albu, Claudia Damian (secretar de redacţie), Sorin Pavăl, Andreea Condurache, Alex Marmara, Dan Anghelescu, Gellu Dorian, Ioan Gâf-Deac, Aurel Ştefanachi, Muguraş Maria Vnuck, David Vnuck, o diversitate aparte a tematicilor şi colaboratori de pe întreg cuprinsul mapamondului.

Profitând de momentul aniversar, revista vine deja în întâmpinarea cititorilor, încă din luna martie, cu primele două numere din acest an. Ambele sunt deschise de părintele Damian, cea dintâi, cu o frumoasă meditaţie intitulată, „Clipa, tren spre veşnicie”, iar cea de-a doua cu un text ce vorbeşte despre Sărbătoarea învierii. Urmează apoi texte semnate de Marcel Miron, Dr. Vasile Mărculeţ (care aduce în atenţie un aspect important privitor la istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania), Roxana Pavnotescu, George Filip, editorul director (care continuă seria de texte dedicate lui Eminescu), Tanţa Tănăsescu, Eugen Popin, M. N. Rusu (care dedică o recenzie frumoasei monografii dedicate de doamna Doina Rad lui Ştefan J. Fay), un anastatic text al lui Ştefan J. Fay, dar şi textele lui Dan Anghelescu, ale Mihaelei Albu, Flaviei Tofan, Gabrielei Căluţiu Sonnenberg, Elenei Mitru, Lorei Levitchi şi ale multor altor colaboratori. Paleta tematică este una largă, variind de la eseuri teologice, la creaţii literare sau recenzii, periodicul conţinând de asemenea şi o frumoasă ilustraţie ce aduce în atenţie activitatea bogată  a parohiei păstorite de părintele Damian sau bogata activitate a cenaclului literar „M. Eminescu” din New York.  

La ceas aniversar, dorim deopotrivă periodicului cultural, cât şi editorilor săi, viaţă lungă şi cu mult folos în promovarea culturii române pe meleaguri îndepărtate!

HORIA ION GROZA

Lumină Lină/Gracious Light - 25

Prestigioasa revistă trimestrială de spiritualitate şi cultură românească Lumină lină/Gracious Light din S.U.A. aniversează anul acesta 25 ani de la apariţie. Scoasă sub egida Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, revista a ȋntrunit de-a lungul anilor colaborările a importante personalităţi din lumea culturală a diasporei române nord-americane, patronând, stimulând sau cooperând ȋn numeroase manifestări, ȋntre care ȋnsemnatul Simpozion anual „Mihail Eminescu”, şi rămânând o prezenţă statornică, de ȋnalt nivel intelectual, ȋn condiţiile ȋn care celelalte reviste româneşti din S.U.A. şi Canada, tipărite sau electronice, au avut o existenţă trecătoare. Revista s-a bucurat şi de participarea a multor condeie din România, unde a avut ȋntâlniri cu cititorii ȋn diferite localităţi. Lista bibliografică a articolelor publicate ȋn primii 20 ani a apărut ȋn două volume tipărite ȋn Cluj-Napoca: Aurel Sasu & Carmina Popescu, Căile luminii: Istoria unui deceniu de cultură ȋn Statele Unite (Eikon, 2005), şi Flavia Topan, Al doilea deceniu, Zece ani de Lumină lină la New York (Şcoala Ardeleană, 2015).

MIRCEA ITU

Revista Lumină lină. Gracious Light. Un sfert de veac. Sărbătoare la aniversare

Cu mare bucurie primesc vestea că revista  Lumină lină. Gracious Light împlinește 25 de ani de la prima sa apariție.

Revista este într-adevăr o lumină în aceste vremuri întunecate pentru omul bun aflat pe drumul în jurul lumii pentru a se regăsi pe sine, cea mai fascinantă și plină de peripeții călătorie, care duce direct spre divinitatea sufletească. Prețuiesc nespus menirea acestei reviste de a răspândi limba și cultura română pe meleaguri dintre cele mai îndepărtate și desigur mesajul ei spiritual.

Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian este Părinte pentru noi toți, un model de Om pentru fiecare. Dragostea, înțelepciunea, blândețea și bunătatea sa sunt nețărmurite. Am învățat de la Părintele Damian să iubim neîncetat cultura și spiritualitatea românească, credința noastră creștin-ortodoxă și specificul ei cosmic, ecumenismul, dialogul intra-religios  și inter-religios, comunicarea interculturală, precum și întrepătrunderea dintre religie și filosofie, acolo unde, alături de poezie, toate se revarsă în oceanul spiritualității.

În acest ceas de sărbătoare, dorim revistei  Lumină lină. Gracious Light, domnului Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian și tuturor colaboratorilor săi un călduros la mulți ani, alături de urări de împliniri și bucurii. Domnul să vă aibă în pază!

IONEL MARIN

Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină la 25 de ani

Revista Lumină Lină (Gracious Light), trimestrial de cultură şi spiritualitate românească, editată de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel, din New York se prezintă la un sfert de veac, ca o troiţă de lumină şi de înaltă ţinută grafică, valorică şi de credinţă vie, graţie muncii şi dăruirii neobosite a părintelui spiritual - Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian, personalitate remarcabilă a culturii româneşti contemporane. Prin aportul deosebit al domniei sale, al colectivului redacţional, al colaboratorilor din întreaga lume a crescut prestigiul culturii naţionale, s-au promovat cu consecvenţă şi tenacitate valorile culturale, teologia şi spiritualitatea românească, literatura, istoria, artele şi ceea ce ţine de românism în limba română şi limba engleză. Este de apreciat şi faptul că această bijuterie de cultură românească, cu o tematică bogată şi diversificată aduce lumină în sufletul românilor din peste 20 de ţări din lume şi contribuie la înălţarea sufletească a semenilor.  Cu acest prilej amintesc şi despre strălucita operă şi activitate a domnilor Cristian Petru Bălan şi Prof. univ. Dr. Florentin Smarandache, ambii din SUA, membri de onoare ai revistei Bogdania.

La ceas aniversar, dorim viață lungă, directorului revistei, Theodor Damian, redacţiei, colaboratorilor şi cititorilor, sănătate, inspirație și mulți ani în folosul culturii naționale şi întregului neam românesc. La multi ani, rodnici și binecuvântaţi minunatei reviste Lumină Lină (Gracious Light)!

Cu admirație și prețuire,

Ionel Marin, Redactor şef revista Bogdania

FLORENTIN POPESCU

Lumină Lină / Gracious Light la aniversară

Ni se pare firesc ca de patru ori pe an să avem în faţă această revistă cu o individualitate pregnantă, încât nici nu ne-am dat seama că ea împlineşte în acest an un sfert de veac de când a văzut pentru prima oară lumina tiparului. Un sfert de secol de când aduce… lumină şi bucurie în casele cititorilor ei din aproape toată Europa, din Israel şi din îndepărtata Australie.

MARIAN NICOLAE

Gânduri la ceas aniversar - la 25 de ani de la apariția revistei Lumina lină, sub lumina asigurată de un om al luminii: Theodor Damian

„Lumină Lină” este lumina taborică; este cea care alungă întunericul necunoaşterii, caută cotloanele ascunse ale tainelor ce se lasă descoperite de razele unui soare la fel de tainic, care și-a lăsat treaba de dincolo pentru un aici, pe care să-l transfigureze și să-l  configureze ca pe acolo.

Lumina îmbracă de sărbătoare emoțiile pozitive, protejându-le de profan și le redă botezului sacrului.

Mulţumesc pentru găzduirea generoasă a emoţiilor mele lirice în „Lumina lina” şi sper că „a mea lumina sporeşte a lumii taină”.

A fost o onoare deosebită să fiu în compania unor publicişti consacraţi, ceea ce m-a încurajat să public primul meu volum de poezii A opta taină, volum pe care ați avut bunătatea să-l prefațați și promovați, recomandându-l iubitorilor de frumos și consumatorilor de infinit.

Poezia este limbajul diafan cu divinitatea, dialogul edenic pierdut şi regăsit prin comuniunea subtilă prin cuvinte.

Am regăsit în vers bucuria creaţiei care ne cheamă la asemănarea continuă cu creatorul, am închis tainic timpul, spaţiul şi materia în proiecţia acestui petec de rai pe pământ, care se cheamă poezie.

Să nu uităm că filozofia cea mai adâncă își găsește penitență în poezie, pe care o găzduiți cu generozitate și o redați circuitului publicului de pretutindeni, prin edițiile Lumină lină, tipărite și online, atât în limba română cât și în limba engleză.

Am convingerea că în contextul social actual resetarea lumii aduce oportunități destinului literar și spiritual al unui Adam contemporan care-și caută justificarea asemănării cu Dumnezeu prin actul liber al creației de orice fel, armonizând paradisul pierdut cu cel regăsit, în perimetrul în care este invitat permanent Hristos.

Mulţumiri pentru focul sacru - Lumina lină, întreţinută de focul curăţitor al dragostei, frumosului şi adevărului.

La ceas aniversar, la 25 de ani de la apariție a publicației, bunul Dumnezeu să fie darnic cu energiile necreate, revărsate în preaplinul muncii Domniei voastre, Theodor Damian, - om luminos și om al luminii.

Atragerea harismelor speciale să ajungă în acest potir euharistic – Lumină lină, din care se împărtășesc cititorii.

La mulți ani Theodor Damian, La mulți ani, - în lumina veșnică, Lumină lină!